"UE doar pe hârtie?"

Secretar de stat responsabil cu relaţia cu autorităţile franceze în ceea ce priveşte cetăţenii români de etnie romă, românul Valentin Mocanu s-a aflat la Paris săptămâna trecută, pentru a împărtăşi cu executivul francez progresele făcute de către partea română în ceea ce priveşte integrarea cetăţenilor romi. Potrivit acestuia, nu este vorba doar de o trimitere voluntară sau nu în ţară, ci mai ales de comunicare, cooperare, strategie europeană.

După două zile de dezbateri asupra problemei romilor, care sunt concluziile pe care le trageţi?

Trebuie să precizez că la Bucureşti mă ocup de probleme de inserţie socială în general, pentru cetăţenii români [şomaj, legislaţia muncii, dialog social instituţional] în cadrul Ministerului Muncii. Numirea mea în acest post de responsabil al relaţiei cu autorităţile franceze s-a făcut deci într-un mod natural.

Am demarat discuţiile încercând să evităm orice situaţie tensionată. Am discutat despre progresele pe care le-am făcut în România în ultimii ani, în ceea ce priveşte integrarea romilor, dar şi de demersurile pe care le-am făcut de la numirea mea încoace. Cele puse în practică de autorităţile centrale şi locale, în colaborare cu ONG-urile care se ocupă în mod specific de problema romilor. Am vorbit şi despre aspectul comunicaţiei: cred că o mai bună comunicare faţă de opinia publică ar permite o mai bună înţelegere a situaţiei. Cred că ea este mai mult decât necesară în acest moment. Am urmărit cu atenţie ceea ce se întâmplă în Franţa, evoluţia sondajelor, şi pot să vă spun că România este extrem de îngrijorată de faptul că 80 % din populaţia hexagonului consideră că situaţia cetăţenilor romi, români sau nu, poate fi rezolvată prin acţiuni care se află uneori la limita rasismului sau a xenofobiei. Este important ca cele două părţi să fie determinate să comunice mai bine, să aibă acţiuni comune care respectă legislaţia ţărilor lor. A coopera în ceea ce priveşte inserţia socială şi în lupta împotriva delincvenţei...Este singura modalitate de a rezolva problema.

România iniţiase elaborarea unui Statut-cadru pentru populaţia rom în Europa. Credeţi că acţiunile franceze ar putea fi dăunătoare acestei iniţiative?

Credem că pentru o mai bună integrare a romilor în Europa este nevoie de un statut care să definească acest lucru. Inserţia socială şi integrarea cetăţenilor în UE sunt strategii importante pentru materializarea unei idei magnifice, UE, într-un cadru magnific. Pentru a găsi cele mai bune răspunsuri politice şi strategice, avem nevoie de un dialog tripartit: noi, Franţa, UE. Dacă rămânem în interiorul entităţilor statale, atunci vom vorbi despre UE doar pe hârtie, în documente, şi nu aceasta este de fapt ideea unei UE complete. Trebuie să materializăm excelenta idee a predecesorilor noştri, de a avea o UE reală, care include integrarea cetăţenilor săi. Trebuie să dispunem, dincolo de finanţări, politici şi strategii mai concrete în ceea ce priveşte integrarea cetăţenilor romi.

Care sunt, concret, măsurile deja luate în România?

Mai întâi proiectele deja susţinute de fondurile europene şi prin Phare. Am organizat, mai apoi, întâlniri la nivelul instituţiilor centrale şi locale, cărora le-am cerut elaborarea de proiecte. Am pus pe masa primului ministru un memo cu propuneri de strategii viitoare, pe care l-a semnat şi aprobat între timp, ceea ce înseamnă că avem deja un cadru pentru acţiuni imediate. Am constatat în acelaşi timp o anume slăbiciune din partea autorităţilor locale, în ceea ce priveşte mijloacele pe care le au la dispoziţie pentru a aplica măsuri concrete de inserţie a romilor. Ele nu au nici expertiza nici capacitatea şi nici resursele umane necesare pentru a transforma o idee într-un proiect. Am decis deci crearea unei unităţi mobile care să poată ajuta punctual autorităţile locale. Proiectele de inserţie socială nu pot fi în nici un caz gerate în bloc, trebuie să acţionăm caz cu caz, considerând fiecare situaţie specifică la nivel local.

Care sunt pentru dvs principalele obstacole în calea inserţiei sociale a romilor?

Inserţia socială este, în general, o problemă complexă, iar pentru populaţia rom situaţia se face şi mai complexă. Sloganul european "Unitate în diversitate" ar trebui aplicat din acest punct de vedere. Nu trebuie negat nici faptul că situaţia este legată strâns de specificitatea culturală, căci până acum trei generaţii această populaţie rom nu avea nici cultură scrisă, nici domiciliu, nici acte de identitate. De aceea inserţia socială trebuie şi ea abordată prin măsuri particulare, aplicate uneori unei singure familii, şi ulterior cu măsuri largi, locale.

Cum sunt luaţi în primire romii expulzaţi dinspre Paris?

Persoanele care vin cu zborurile dinspre Paris, ca urmare a întoarcerilor voluntare, sunt luate în primire de către un dispozitif, discret, încă de la aeroport: poliţia de forntieră, agenţia naţională pentru romi, ministerul Muncii, al direcţiei pentru copii, o ambulanţă...Un dispozitiv discret care intervine doar dacă este nevoie, căci nu am dorit să intervenim în viaţa privată a oamenilor. Am trimis scrisori personalizate autorităţilor locale, cerându-le să încerce să contacteze persoanele care se întorc în comunităţi, să vadă care le sunt nevoile specifice. Nu este obligatoriu, în general, ca agenţia pentru locuri de muncă se se dirijeze spre cetăţeni. Cetăţeanul este cel care vine să caute de lucru. In cazul lor am decis însă să aplicăm o discriminare pozitivă, deci agenţiile se vor îndrepta spre ei pentru a verifica dacă doresc un loc de muncă.

Cum apreciaţi aceste întoarceri, ca fiind efectiv voluntare sau fiind forţate?

*In aceste cazuri specifice, atâta timp cât datele oficiale menţionează că întoarcerile sunt voluntare, atâta timp cât nu avem nici o plângere, nu avem nici o bază să spunem că nu este adevărat. Insă la Paris am întâlnit reprezentanţi ai unor ONG-uri care ne-au asigurat că aceste persoane au fost mai mult sau mai puţin determinate să se întoarcă. Tot ceea ce pot să spun este că dacă acest lucru este adevărat le încurajez să se adreseze autorităţilor, căci avem mijloace juridice pentru a le asista în recunoaşterea drepturilor lor, de a le acorda sprijin dacă drepturile lor au fost încălcate, ca membrii ai UE. Dar, încă odată, în acest moment nu dispun de nici o plângere.

Cât despre a-i împiedica să revină, nu avem nici un drept de a împiedica circulaţia unui cetăţean european. In schimb, trebuie şi avem obligaţia să luptăm împotriva sărăciei, căci poate acesta este motivul pentru care cetăţenii români emigrează, ca şi motivul care determină migraţiile în general. Suntem în plin an al luptei împotriva sărăciei, ar trebui să profităm pentru a demara programe şi măsuri potrivite.*