Alegeți o limbă
Acest eseu nu făcea parte din proiectele sale imediate. Geert Mak scrie în prezent o carte despre Statele Unite, Europa a trecut deci puţin pe planul doi. Dar când săptămânalul german Die Zeit s-a întrebatde ce intelectualii europeni se zidesc în tăcere, el a scris "De hond van Tišma. Wat als Europa klapt?" ["Câinele lui Tišma. Şi dacă Europa va exploda?", netradusă încă în limba română]. "Câinele lui Tišma" este o carte mică şi sumbră. Alături de Norman Davies, istoric specialist al Europei, Geert Mak a ajuns la concluzia că reuniunea la nivel înalt a liderilor UE din luna decembrie a irosit ultima sa speranţă. "Mă tem că s-a terminat".
Aceasta este povestea prea puţinului, prea târziu. Prea puţini bani pentru fondurile de salvare, prea puţine posibilităţi de sancţiuni, prea puţină viziune şi în definitiv prea puţină conducere europeană. "Germania lui Merkel, scrie Geert Mak, a ratat o oportunitate istorică de a deveni adevăratul lider al Europei. De teama vechilor spectre, cel al inflaţiei, Germania a împins Europa în recesiune". "Este o greşeală, spune Geert Mak. Ar fi mai bine să funcţioneze presa de bancnote. Şi să nu se strângă laţul în jurul gâtului Europei de Sud până la punctul de sufocare".
Trebuie recucerită Europa, care trebuie să înceteze să se supună unei logici a banului, scrieţi dvs. Dar cum? În 1989, Occidentul liber a triumfat asupra comunismului. Şi a autorizat un teribil derapaj spre un capitalism de cazinou.
Când faci afaceri, iei riscuri. Eforturile pot fi răsplătite, dar pot şi să meargă prost. Orice negustor de bâlci o ştie. Dar comerţul liber este perturbat de către bănci, care aproape că au amorsat o revoluţie anti-democratică. Ele au preluat puterea. Toată lumea iese din această criză extrem de afectată, cu excepţia celor care sunt responsabili de criză. Băncile nu iau niciun risc şi sectorul public este cel care plăteşte preţul.
Am participat recent la o întâlnire unde un mare economist din China şi un responsabil african de bancă centrală dădeau sfaturi unui grup de specialişti europeni ai sectorului financiar. O inversare istorică interesantă. Africanul spunea: băncile voastre sunt pline de oameni extrem de competenţi, dar care au comis toate greşelile posibile şi imaginabile. Acest lucru nu se poate explica decât prin implicarea altor factori în deciziile lor. În Africa, noi numim aceşti alţi factori : factori de corupţie. A domnit o tăcere în cameră. El făcea referinţă la bonusuri, şi avea perfectă dreptate.
Europa a fost o încercare de a ridica democraţia deasupra graniţelor naţionale. Democraţia este ea deci incapabilă să ţină piept unei pieţe mondiale dezlănţuite?
Asta e ceea ce mă întristează profund. În ciuda tuturor defectelor sale, în ciuda tuturor rănilor şi vânătăilor, Uniunea Europeană este o experienţă fantastică în acest domeniu. De aceea trebuie să o apărăm din răsputeri. În acest secol XX feroce, UE ar trebui să fie modelul care menţine în picioare valorile democratice. Dacă dispare, alţii vor umple golul lăsat de Europa. Americanii, chinezii, brazilienii, ruşii.
UE este un produs tipic al credinţei în fezabilitatea unei vieţi comunitare. Populiştii vor sfârşi oare prin a avea dreptate? Deci nu funcţionează?
Nu. Aceştia au dreptate într-o singură privinţă: asupra Europei coboară, ca o ceaţă, un sentiment de nelinişte. În Olanda, acest sentiment este foarte puternic. Alte ţări torc încă de satisfacţie. Populiştii traduc această nelinişte. Înţeleg criticile faţă de Europa. Dar a se închide pe sine înseamnă a crede în magie. Un mit naţional este incredibil de seducător. Uneori îmi spun şi eu seara în patul meu : şi dacă aş fi de dreapta pentru un sfert de oră! Ar fi delicios!
Această nelinişte este tangibilă în cartea dumneavoastră. Sunteţi european în suflet, dar priviţi cu ochii unui istoric. Dar nu reuşiţi. Şi în cele din urmă admiteţi că nu funcţionează.
Este poate trist, dar nu am fost surprins. În ultimul capitol al cărţii mele "In Europa" ["Hoinăreala unui european prin secolul al-XX-lea", netradusă încă în limba română], scriam deja că nava este foarte dezechilibrată cu 27 de căpitani pe punte. Am anunţat că acest lucru va cauza probleme foarte mari în caz de furtună. Şi acum furtuna este în toi.
Cărticica dumneavoastră se încheie pe o notă sumbră. Ce speraţi pentru 2012?
Anul viitor, întrebarea este cum va arăta Europa. Va rămâne o comunitate sub conducerea unei puternice Comisii Europene sau va deveni un sistem interguvernamental descentralizat, aşa cum doresc nemţii?. Olanda poate juca un rol de intermediar în această privinţă. Noi nu suntem atât de dogmatici ca germanii. Deci să ne jucăm din plin acest rol, cel puţin în interesul nostru. Deoarece suntem, şi rămânem, o ţară deschisă spre lume.
