Rasarit de soare în Sahara, partea tunisiana (Imagine: Fif')

Africa va genera energia Europei?

Două proiecte generatoare de putere electrică masivă au fost lansate în ultimele săptămâni. Unul oferă înfiinţarea celei mai mari ferme solare din lume, celălalt înfiinţarea celui mai mare baraj hidroelectric de pe planetă. Situate în Africa, ambele plănuiesc să exporte energie electrică spre Europa. The Independent cântăreşte argumentele pro şi contra celor două proiecte ambiţioase, care după multe critici, par a fi o luare de putere de stil colonial.

Publicat pe 25 august 2009 la 14:12
Rasarit de soare în Sahara, partea tunisiana (Imagine: Fif')

Unde ?

Desertec, proiectul de energie solară, plănuieşte să domesticească soarele în deşertul Sahara marocan şi / sau algerian, pe când proiectul hidro-electric plănuieşte să îndiguiască râul Congo. Ceea ce au în comun cele două proiecte este faptul că vor să exporte cea mai mare parte a puterii generate din ţările sărace spre economiile dezvoltate. Din Sahara spre Europa de Sud şi din Congo spre Africa de Sud, spre interesele miniere străine în Republica Democratică Congo şi iarăşi, spre Europa.

Cum ar funcţiona ?

Planificatorii de la baza sistemului Desertec indică faptul că energia solară care cade pe Sahara în şase ore ar alimenta în putere Europa pentru un an. Dificultatea în domesticirea, depozitarea şi transferul de energie electrică face că, totuşi, scopul final este de a furniza 15% din nevoile energetice ale Europei. Proiectul barajului din Inga în RDC intenţionează să genereze 40 000 MW, ceea ce înseamnă de două ori capacitatea barajului celor Trei Defileuri din China, mai mult decât producţia întregii industrii energetice naţionale din Africa de Sud. În Sahara s-ar face de fapt, printr-o nouă tehnologie de concentrare a puterii solare (CSP), un câmp vast de oglinzi, care colectează căldura, fierbe apă, care învârteşte turbine. Electricitatea generată ar fi canalizată prin cabluri directe sub Marea Mediterană spre Europa. Pentru proiectul în Congo este vorba de a prinde puterea extraordinară a cascadelor Inga în turbine. Cablurile ar transfera apoi energia electrică în Africa de Sud, Nigeria, Egipt şi Europa de sud.

Newsletter în limba română

Care ar fi costurile ?

Planul Desertec este estimat la 400 de miliarde de euro, pe când Marele Baraj din Inga cântăreşte 80 de miliarde de euro - presupunând că proiectele se ţin de buget. Principalii susţinători ai proiectului din Sahara sunt o duzină de firme financiare şi industriale, în principal din Germania, inclusiv nume cum ar fi Siemens. Există mulţi factori de risc ce variază de la instabilitatea politică şi regională în Maghreb până la conflictul prelungit din RDC. Se adaugă la aceştia furtunile de nisip Sahariene şi costurile de furnizare a apei necesare pentru curăţarea panourilor solare şi pentru răcirea turbinelor într-un deşert.

De ce ţările dezvoltatee îşi cumpără energia în lumea a treia ?

Cel mai simplu răspuns este că nu există echivalent al puterii solare sahariene sau ale apelor vuitoare ale Cascadelor Inga oriunde în aglomerata Europă. Un alt aspect este dificultatea pe care guvernele şi investitorii privaţi o întâlnesc în stabilirea marilor proiecte de energie regenerabilă în Europa. Unele, cum ar fi Portugalia, au reuşit să înainteze pe scară largă cu fermele eoliene, dar altele, cum ar fi Marea Britanie, întâlnesc rezistenţă locală pentru proiectele mari. Prin contrast, Sahara oferă apropiere de Europa, o populaţie mică şi expunere solară intensă.

Cum va profita Europa ?

În Europa, problema energiei este strategică. Majoritatea guvernelor caută modalităţi de a reduce dependenţa lor de gazul rusesc care, susţin unii, dă prea multă putere Moscovei. Multe administraţii mizează pe opţiunea nucleară, dar de multe ori, fără a fi sincere cu privire la duratele implicate - cel puţin 20 de ani pentru a lansa reactoare de nouă generaţie. În acelaşi timp, obiectivul pe termen lung este de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 80 % sub nivelurile din 1995, înainte de 2050.

Cum va profita Africa ?

Potrivit Băncii Mondiale, Proiectul Marelui Baraj din Inga ar putea aduce energie electrică la 500 de milioane de case în Africa. Ar rezolva dintr-o lovitură criza energiei electrice din Africa de Sud, care a obligat indirect cea mai mare economie a continentului să se scufunde în întuneric pentru mai multe zile. Dacă funcţionează, ar putea regla şi nevoile energetice ale sectorului minier RDC în Katanga, ar alimenta Namibia şi ar umple deficitul în capacitatea de producţie a Nigeriei. O scurtă privire asupra imaginilor satelit ale Pământului noaptea arată că Africa este într-o epocă a întunericului electric. Mai puţin de 30% din căminele africane au acces la electricitate. În multe ţări, acest număr este de unul din zece.

De ce controversa ?

Un nou raport al USAID această săptămână estimă că în prezent un miliard de oameni trăiesc în Africa. În ciuda urbanizării, majoritatea dintre ei locuiesc în afara oraşelor, sau fără acces la serviciile de bază. Exportul de energie electrică din Africa spre întreprinderile şi consumatorii europeni pare pentru unii grotesc. O piaţă deschisă de energie i-ar vedea pe africani în concurenţă cu europenii mult mai bogaţi asupra electricităţii generate de resursele lor naturale. Având în vedere puţinele beneficii aduse oamenilor obişnuiţi cu alte resurse naturale, cum ar fi petrolul şi minerale, aceste proiecte pot fi văzute ca o monopolizare a puterii. Apoi, sunt schimbările climatice, la care Africa contribuie cel mai puţin şi de care suferă cel mai mult. Criticii mega-proiectelor cred că miliardele ar fi mai bine cheltuite acolo decât în subvenţii indirecte pentru companiile multinaţionale din Vest, sub pretextul de a ajuta Africa.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect