Alegeți o limbă
In mai multe ţări europene artiştii au fost condamnaţi pentru blasfemie. Irlanda a adoptat o lege împotriva blasfematorilor, în timp ce Franţa apără cu sârg laicitatea societăţii. Uniunea Europeană este mult mai divizată cu privire la problema libertăţii de exprimare decât vrea să arate.
Un mozaic de legislaţii de interpretări contradictorii
În mijlocul tumultului care a urmat publicarea caricaturilor lui Mahomed în Jyllands-Posten acum patru ani, lipsea o voce: cea a unui front unit de lideri europeni, mobilizaţi să-şi apere libertatea de exprimare. Am avut dreptul, în schimb, la un şir de declaraţii ponderate deplângând jignirea adusă de desene şi precizând în acelaşi timp că o presă liberă şi independentă este "unul dintre principiile fundamentale ale Europei noastre". În concluzie, Uniunea Europeană a considerat - în unanimitate, dar vag - că publicarea desenelor era desigur legală, dar imprudentă. Din punct de vedere politic, ar fi probabil şi mai imprudent să se aborde diferitele legislaţii europene privind libertatea de exprimare, întrucât acestea schiţează un mozaic de interpretări contradictorii.
Anul trecut, Irlanda a promulgato lege prin care blasfematorii care ofensează în mod deliberat adepţii unei religii pot fi condamnaţi la 25 000 de euro amendă. Legea a generat un strigăt de protest printre atei ca şi printre credincioşii moderaţi, care au considerat-o ca fiind o lege demnă de evul mediu. Alţii s-au întrebat de ce legea a fost adoptată în mod specific la această dată. Redactorul şef al revistei Irish Catholic a explicat că aceasta s-a întâmplat probabil pentru că un nou "scandal al caricaturilor" ar putea aduce un prejudiciu afacerilor din Irlanda, şi că ziarele ar face bine să se gândească de două ori înainte de publicarea acestui tip de conţinut.
Dublul limbaj al Europei
În 2005 un tribunal grecesc a considerat o carte [o bandă desenată numită Viaţa lui Isus] prezentând caricaturi ale unui Isus hippie fumător de marijuana, realizate de caricaturistul austriac Gerhard Haderer, ca fiind blasfematoare. Artista poloneză Dorota Nieznalska a fost condamnată la şase luni de muncă în folosul comunităţii pentru o instalaţie [intitulată Pasiune, cu o cruce pe care apărea imaginea unui penis], care ataca cultul virilităţii în biserica romano-catolică. Iar în Franţa, o ţară care face de la Revoluţie propaganda unei societăţi strict laice, a fost interzisă o campanie de publicitate arătându-l pe Isus înconjurat de fete îmbrăcate sumar.
Dar nici o ţară europeană nu doreşte să acuze public o altă ţară de a nu respecta principiile fundamentale ale democraţiei, întrucât ar putea declanşa o ceartă diplomatică, contribuind astfel la dezbinarea frontului european faţă de restul lumii. Acesta este motivul pentru care liderii europeni au atâtea probleme pentru a oferi un discurs clar şi a înfrunta critica lumii musulmane, după părerea căreia UE are un dublu discurs cu privire la libertatea de exprimare.
