Alegeți o limbă
"Ne-am împotmolit undeva la mijlocul drumului de tranziţie dinspre economia planificată către economia de piaţă. Am creat un hibrid al celor două sisteme", declara cu ceva ani în urmă fostul preşedinte rus Boris Elţîn. Ce fel de capitalism construim în România şi, în plan mai larg, în regiune şi prin ce se deosebeşte el atît de mult de capitalismul occidental?
O deosebire importantă este aceea că în România, ca şi în întreaga regiune, avem de-a face cu un "capitalism fără capitalişti", după cum scriau într-o lucrare colectivă Gil Eyal, Ivan Szelenyi şi Eleanor R. Townsley.
Imediat după prăbuşirea regimurilor comuniste am fost puşi în situaţia de a construi capitalismul fără a avea însă acea clasă de proprietari şi deţinători de capital care să joace rolul pe care burghezia l-a avut în preajma naşterii capitalismului. Desigur, capitaliştii noştri au început să răsară rapid, noii îmbogăţiţi s-au ivit peste noapte. Numai că între capitaliştii occidentali şi capitaliştii noştri iviţi din neant e o diferenţă ca de la cer la pămînt. [...]
Se spune că în capitalism "există o singură culoare – cea verde", a dolarului adică, şi toate celelalte, rasă, religie, sex, îi sînt subordonate. Cu alte cuvinte, banul este singurul criteriu de discriminare în societate, el stabileşte ierarhiile, el distribuie puterea. În capitalismul autohton însă traiectoria cea mai des întîlnită este aceea a convertirii capitalului social în capital economic. În România, criteriul principal de discriminare continuă să rămînă "pilele", şi nu banii...
