Alegeți o limbă
Rusia este iritată. Atenţie, s-ar putea supăra chiar. Cea mai mare parte a depozitelor străine în Cipru aparţin unor companii ruseşti (suma totală este estimată între 20 şi 30 de miliarde de euro). Preşedintele rus Vladimir Putin şi primul său ministru Dmitri Medvedev au indicat în mod clar că vedeau ["confiscarea"](3585841) planificată a unei părţi din depozitele ruseşti drept un gest ostil. Medvedev consideră că UE se comportă ca un "elefant într-un magazin de porţelanuri" şi i-a comparat metodele cu cele ale bolşevicilor. Mânia rusească s-a abătut de asemenea asupra ciprioţilor, care ar fi încercat să " sugă de la două vaci" (de la Rusia şi UE), atunci când, la sfârşitul săptămânii trecute, au prezentat un plan care leagă capitalurile ruseşti de asanarea economiei lor.
Eşecul emisarilor ciprioţi la Moscova a dovedit, contrar aşteptărilor oamenilor de afaceri ruşi cu interese pe insulă, că Kremlinul preferă mai degrabă o strategie economico-politică pe termen lung decât perspectiva unor profituri pe termen scurt. Oferta pe care Cipru a prezentat-o la Moscova conţinea un pachet de propuneri de genul cumpărarea băncilor îndatorate ale insulei sau participarea în exploatarea de gaze naturale în largul insulei. "Investitorii noştri au analizat această ofertă şi niciunul nu a fost interesat"*, a rezumat Anton Siluanov, ministrul rus de Finanţe.
Un risc nebunesc
Dar pentru majoritatea experţilor politicii ruseşti, nu există niciun dubiu în privinţa faptului că în spatele "lipsei de interes" din partea companiilor ruseşti semi-de stat se află o decizie a preşedintelui Putin. Este adevărat că pierderile imediate ale companiilor ruseşti, inclusiv de pe conturile instituţiilor publice, vor ajunge, cu taxarea depozitelor bancare, la mai multe sute de milioane de euro, sau chiar la miliarde de euro. Dar este la fel de sigur că nu va fi posibil, chiar şi cu un sprijin oficial, să fie menţinute poziţiile strategice ale Rusiei pe "baza ei insulară". Cu atât mai mult cu cât evoluţia bruscă a crizei cipriote intervine într-un moment în care gigantul rus Gazprom se confruntă cu o pierdere de profituri, consecinţă a creşterii exponenţiale a exporturilor de gaz de şist din Statele Unite ale Americii. Investiţiile în foraje situate în zone seismice şi instabile din punct de vedere politic (tensiunile între Turcia, Israel şi Cipru) ar fi reprezentat un risc nesăbuit.
Excluderea Rusiei, de către Bruxelles, din discuţia privind gestionarea crizei, a avut drept efect o consolidare a politicii ruseşti în sensul creării unei contraponderi pentru UE în spaţiul eurasiatic, în detrimentul celeilalte politici favorizând cooperarea cu Uniunea. Această evoluţie convine perfect personajelor influente de la Kremlin, precum Serghei Glazyev, consilier al lui Putin şi secretar general adjunct al Comunităţii Economice Eurasiene (CEEA).
A diminua influenţa Rusiei
UE va reuşi să-şi debaraseze curtea cipriotă din spate de influenţa rusească, exercitată atât în sectorul financiar cât şi la nivelul scurgerilor de informaţii sensibile privind politica celor de la Bruxelles, din partea unor surse locale. Dar acesta este tot profitul pe care UE poate spera să-l obţină. Lista pierderilor cauzate Uniunii de viitoarele răzbunări din partea Moscovei, descrise atât de experţii ruşi cât şi de cei occidentali, este foarte lungă. Ca de exemplu creşterea taxelor asupra tranzacţiilor comerciale şi financiare ale companiilor din UE (în special germane), aplicarea strictă a normelor de acordare a licenţelor, sau instrumentul privilegiat al administraţiei ruse: "raidurile" (inspecţiile surpriză) din partea serviciilor financiare, sau de igienă, sau chiar ale pompierilor, etc.
Rămâne de văzut dacă Rusia va accepta, pe propriul său teritoriu, legi care să înlesnească operaţiunile financiare. În care caz statul rus ar putea ieşi din această criză mai puternic, fiindcă îngrijorarea oamenilor săi de afaceri confruntaţi cu politica "hrăpăreaţă" imprevizibilă a UE i-ar servi interesele.
Este şi mai probabil ca Moscova să dorească să-şi intensifice eforturile pentru a impune rubla şi yuanul chinezesc pe post de monede de rezervă. Faptul că gestionarea crizei cipriote afectează de asemenea interesele chinezeşti şi indiene poate sprijini această tendinţă. UE, fără îndoială, s-a "împuşcat singură în picior", cu propria ei armă a "naţionalismului". Şi a dăunat singură reputaţiei ei. UE a alimentat îngrijorările suscitate de imprevizibilitatea ei şi a dat apă la moara puterilor dornice să construiască "centre alternative" de influenţă mondială.
