Alegeri sub hipnoză

În funcţie de ce ce ascultaţi şi ce citiţi, Polonia în acest început de toamnă 2011 este:

A. O ţară caracterizată de o creştere constantă, inflaţie scăzută, o datorie publică neglijabilă, o rată joasă a şomajului, un spirit antreprenorial fără egal, şi un tineret îngeresc. O ţară sigură în toate privinţele, bine ancorată în NATO şi în Uniunea Europeană şi preţuită pe scena internaţională.

sau...

B. O ţară la un pas de prăpastie, zguduită de criză, demoralizată, umilită şi oprimată de către partenerii ei din Uniunea Europeană şi condus de o clică de trădători trimişi de la Moscova, incapabili în plus. Cu alte cuvinte, o ţară cu zone vaste de sărăcie şi disperare, în care tinerii nu au nicio şansă de a primi un salariu decent pentru o muncă decentă.

Dacă după alegerile din 9 octombrie, Platforma Civică (PO) rămâne la putere, şi dacă Donald Tusk îşi păstrează poziţia de prim-ministru, guvernul său va trebui să caute să garanteze, în societatea poloneză, percepţia Poloniei A. Nu va fi uşor, mai ales având în vedere iminenţa unui al doilea val al crizei.

Dacă, totuşi, PiS [Dreptate şi Justiţie, conservator] câştigă alegerile, Jarosław Kaczyński nu va avea altă opţiune decât să-şi pună fesul de salvator, gata să reconstruiască Polonia B, cea ruinată şi devastată. Alegătorii lui se aşteaptă ca el să le dea de lucru celor care nu au, să salveze micile magazine ameninţate de supermarket-uri, să protejeze ţăranii împotriva grindinei şi furtunilor. Cu o rotire de baghetă magică, el va face să dispară cozile în spitale, va aduce trenurile la ora exactă, şi va acoperi cu autostrăzi întregul teritoriu naţional.

Cei adormiţi împotriva celor treji

Desigur Polonia nu este nici distrusă, nici înfloritoare. Este mai presus de orice, profund divizată. Nu între "Polonezii liberi" şi "trădători", aşa cum pretind suporterii cei mai radicali ai PiS-ului, şi nici între "europeni" şi "reacţionari", aşa cum susţin suporterii Platformei şi mass-media de stânga.

Astăzi avem mai curând de-a face cu "Polonia adormită" şi "Polonia trează". Prima crede ce zice guvernul PO, adică în esenţă că totul merge bine, că nu are de ce se teme cu Donald Tusk, care, asemenea lui Moise, ne va conduce prin criză. Până în prezent, aceste cântece de leagăn au funcţionat surprinzător de bine, iar compatrioţii noştri, încântaţi de vacanţele lor în Egipt, orbiţi de ecranul plasma recent cumpărat, de noul laptop şi de micul balon gonflabil cu emblema UE, au putut dormi neîntorşi, istoviţi de orgia consumului.

Dar talentele lui Tusk îşi pierd din puterea lor hipnotică. "Adormiţii" trec din ce în ce mai mulţi de partea "treziţilor". Ei sunt furioşi, vor o schimbare, o revoluţie, să înlăture Platforma şi să o arunce la gunoi.

Mânia acestor "treziţi" îi supune totuşi la rândul lor unui alt fel de hipnoză. Este imposibil de evaluat în mod rezonabil starea ţării Anno Domini 2011. Este posibil ca ultimii trei ani de turbulenţe economice să nu fi fost decât un preludiu al unei Mari Depresiuni care se apropie cu paşi de uriaş. Iar atunci când aceasta ne va izbi, premierul Tusk (dacă îşi păstrează funcţia) nu va mai avea timp să şteargă lacrimile femeilor disperate, iar prim-ministrul Kaczyński (dacă ajunge), nu va putea scăpa de agricultorii supăraţi.

Colos cu picioare de lut

În ultimii şapte ani, creşterea economică poloneză a fost în mare măsură susţinută de fonduri UE. Dar, pe viitor, acest flux nu va mai fi la fel de abundent. Noi ţări stau la coadă pentru aceste fonduri europene: Croaţia, poate în curând Serbia, şi în câţiva ani probabil şi Ucraina. Va trebui să împărţim, ştiind că punga comunitară se va cam strânge şi ea la gură.

Datorită miliardelor UE, am făcut un pas înainte în materie de civilizaţie, dar nu suntem încă pregătiţi să ni se scoată perfuzia. Potrivit datelor Băncii Mondiale, creşterea economică medie în Polonia se ridică la 3,9% în ultimul deceniu. Dar această creştere impresionantă eclipsează alte probleme. În calitate de membru al Uniunii Europene, cu o bază industrială solidă (parţial moştenită din perioada socialistă), şi o mână de lucru relativ ieftină, Polonia ar trebui să fie campioană a exporturilor. Între timp, cota exporturilor şi PIB-ul este în declin constant din toamna anului 2008. Iar în ceea ce priveşte investiţiile străine pe cap de locuitor, suntem clar lăsaţi în urmă de către cehi, unguri, slovaci şi sloveni. Suntem, probabil, singura ţară din lume care în ultimii 20 de ani, îşi petrece timpul "ridicând obstacole în calea antreprenoriatului". Fără mare efect, cu toate acestea.

O generaţie sterilă

Dar cea mai mare provocare pentru Polonia este prăbuşirea demografică. În prima jumătate a acestui an, rata de creştere a populaţiei a fost negativă, pentru prima dată în ultimii şase ani. Timp de mulţi ani, nu a depăşit 1,4%. Potrivit previziunilor ONU, în 2035 populaţia poloneză va fi redusă la 34 de milioane de oameni. Problema în acel moment va fi mult mai gravă decât cea de şti cine ne va plăti pensiile.

În mod paradoxal, cu cât societatea noastră devine mai modernă, cu atât riscurile întâmpinate sunt mai mari. Şcoala tradiţională este înlocuită de o fabrică de profesionişti specializaţi în examene, cărţile de televiziune, soţii şi soţiile de "concubini" şi "concubine". Suntem arhitecţii unei societăţi de egoişti ignoranţi, prea puţin creativi, fără opinii privind numeroase subiecte, nu foarte înclinaţi spre a face copii, foarte dispuşi totuşi de a cere statului garanţia unui viitor just, pe care nu îl pot gera ei-înşişi, deoarece sunt prea ocupaţi cu nordic walking, fitness şi wellness.

Cu cât mai repede îşi vor da seama de aceasta elitele politice, cu atât mai bine. Dar nu este exclus ca ei să fie mai curând tentaţi să se adapteze la aceste schimbări decât să încerce să le stăvilească.

Alegeri

Tusk este pe cale să "intre în istorie"

Dacă Platforma Civică (PO) câştigă alegerile din 9 septembrie, Donald Tusk va fi primul şef de guvern polonez care ar beneficia de două mandate consecutive, ceea ce l-ar face "să intre în istorie", scrie Gazeta Wyborcza. "Istoria recentă a Europei confirmă faptul că timpul unei legislaturi este insuficient pentru a finaliza investiţii strategice sau pentru a efectua o reformă cuprinzătoare", iar ceea ce i s-a reproşat primului ministru şi partidului la putere este întocmai această atitudine prea prudentă faţă de reforme.

Pentru politologul Aleksander Smolar, intervievat de Gazeta Wyborcza, PO este un partid "previzibil, pacific şi moderat", şi de aceea este mai bine să votăm pentru el. Întrucât, precum observă şi Jerzy Baczynski, editorialistul ziarului Polityka, o victorie a PiS-ului[Partidul Dreptate şi Justiţie, conservator] ar însemna "o întoarcere la o guvernare paternalistă de natură post-comunistă, cu o ideologie oficială de stat şi o figură de înalt prelat, în care conformismul ar fi preţul pentru securitate". Cu două zile înainte de alegeri, un sfert din alegătorii polonezi erau încă indecişi.