Joi şase octombrie, în jurul orei 23. Philipp Rösler, ministrul german al Economiei, scapă puţin din hotelul lui Vouliagmeni pentru a face câţiva paşi de-a lungul plajei din apropiere. Este o noapte frumoasă. Liniştită. O adiere uşoară aduce cu ea arome de pin şi note de "muzică lounge", care se strecoară dintr-un cocktail bar. Marea încremenită evocă epopeea homerică, intrigile Olimpului, eroii lui Sofocle şi alegoriile lui Platon.

Este greu de crezut că Grecia este pe buza prăpastiei, că fără undă verde de la Troica (FMI-BCE-Uniunea Europeană), Atena ar putea fi în incapacitate de plată luna viitoare, că Europa se sfâşie de optsprezece luni despre cea mai bună modalitate de a stăpâni o criză care ameninţă să doboare zona euro. Şi totuşi aceasta este realitatea. Cu o zi înainte de sosirea lui Philipp Rösler, o nouă grevă generală împotriva măsurilor de economisiri drastice decise de guvernul Papandreou a paralizat ţara. În momentul în care ministrul german, înconjurat de bodyguarzi, îşi oferă o plimbare de câteva minute, greci deghizaţi în Hitler manifestează în faţa ambasadei germane de la Atena. Rata şomajului ar trebui să se apropie de 20% anul viitor, spun economiştii, după patru ani consecutivi de recesiune.

Ce-ar fi dacă am adopta toţi modelul germanic?

Philipp Rösler a venit la Atena nu ca să se bucure de un moment de eternitate, ci ca să ofere ajutorul Germaniei, cel mai mare partener comercial al Greciei, cu schimburi anuale în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro. Pentru a ieşi din mocirlă, nu este îndeajuns să constrângi Atena să-şi asaneze finanţele publice, ceea ce a fost de mult timp înţeles la Berlin. Trebuie de asemenea ajutată să îşi recâştige competitivitatea. În mod evident, să-şi schimbe modelul economic. De preferinţă pentru a adopta unul mai... germanic.

Philipp Rösler conduce o delegaţie de aproximativ 70 de antreprenori şi bancheri care ar trebui să aducă idei, sfaturi şi capitaluri. Abordarea trebuie să fie înţeleasă în complement faţă de activităţile acelei "Task Force" a Comisiei Europene, creată în iulie pentru a stimula economia Greciei, şi prezidată de Horst Reichenbach, un ... neamţ. Un semn că această vizită este luată în serios: Philipp Rösler este primit de însuşi primul-ministru în dimineaţa zilei de vineri. De asemenea, el a discutat cu ministrul Finanţelor, cu omologul său grec, şi ministrul Energiei. În cel din urmă domeniu guvernul german vede cele mai numeroase oportunităţi. Mai ales în sectorul fotovoltaic. Cu mai mult de 300 de zile însorite pe an, Grecia are un potenţial imens, neexploatat pentru moment : o capacitate de doar 350 MW în prezent – faţă de aproape 20 de GW în Germania. "Ţara are un sistem interesant de tarife garantate, mai interesant chiar decât în Germania, dar problema este că investitorii nu ştiu cum poate evolua acest sistem", explică Dirk Janssen, avocat specializat pentru Watson, Farley & Williams.

Actorii sectorului fotovoltaic, dispuşi să se implanteze în Grecia

Atena are acum are ca obiectiv de a ajunge la 10 GW pe teritoriul său: proiectul Helios. Cu perspectiva de a exporta această electricitate verde. De ce nu în Germania? Berlin a decis în iunie să termine, în termen de zece ani, cu energia nucleară şi trebuie să-şi dezvolte sectorul energetic în consecinţă. Însăşi cancelarul a declarat săptămâna trecută că ar fi logic să produci energia solară acolo unde condiţiile sunt optime. Evident, a vinde energie solară grecească consumatorilor germani este o provocare tehnologică şi juridică. Dar actorii germani ai sectorului fotovoltaic sunt dispuşi să finanţeze până la 5% din cele 20 de miliarde de euro de investiţii necesare pentru Helios. "Cu condiţia ca UE să investească şi ea", previne Frank Asbeck, patronul SolarWorld, una dintre "poveştile de succes" ale sectorului solar german.

Finanţarea, aceasta este problema cheie. Ralf Ketteler, şef de proiect pentru întreprinderea specializată în energie eoliană WPD, cu sediul la Bremen, activă în 14 ţări europene, confirmă că "este foarte dificil acum, dar lucrăm mult în acest scop, şi există oportunităţi, în special prin intermediul KfW". Berlin rezervă într-adevăr băncii publice un rol important în planul său de ajutor al Greciei, prin parteneriate cu companii greceşti. KfW propune de asemenea sprijin logistic autorităţilor elene, pentru înfiinţarea propriilor lor bănci publice pentru finanţarea IMM-urilor.

Hai să exploatăm sectorul informatic..., să imităm Polonia...

Această bancă grecească ar putea finanţa proiecte, nu numai în domeniul energiei regenerabile, dar şi în turism, sănătate, informatică. "Sunt mulţi tineri în Grecia specialişti în informatică bine instruiţi", asigură Volker Treier, expert al camerelor de comerţ şi industrie. Întreprinderile germane ar câştiga de pe urma lor dacă i-ar angaja, deoarece costurile forţei de muncă sunt mai mici decât în Germania. Se menţionează mult şi proiecte de reşedinţe medicale pentru pensionari – populaţia germană îmbătrâneşte rapid.

Dar, pentru ca toate acestea să funcţioneze, vor fi necesare reforme fundamentale, adaugă Philipp Rösler. În timpul briefing-urilor care au precedat călătoria lui la Berlin, anturajul ministrului a evocat necesitatea unei "schimbări de mentalitate". Philipp Rösler nu a ezitat să reamintească interlocutorilor săi că mai multe mari companii germane, printre care Bayer, Deutsche Telekom, Siemens, Fresenius, caută uneori de ani de zile, fără succes, să recupereze creanţe greceşti. Nu vor fi nici investiţii masive în Grecia fără un cadru de reglementare mai bun şi o mai bună administrare.

Autorităţile germane sunt pregătite să trimită funcţionari în Grecia pentru a ajuta la reformă. Odată experienţa reunificării, după care Treuhand a organizat vânzarea de active est-germane, Germania doreşte de asemenea să ajute la privatizările greceşti. Un alt domeniu în care, evident, va trebui o acţiune rapidă : formalizarea completă a unui cadastru de încredere. "În prezent, adeseori nu se ştie prea bine a cui este o bucată de pământ", deplânge Volker Treier. În cele din urmă, Philipp Rösler sugerează că Atena ar trebui să imite Polonia, care, după căderea Cortinei de Fier, a beneficiat foarte mult în urma creării unor zone economice speciale, cu tratament fiscal privilegiat.