“Moneda euro probabil este pe cale să explodeze, dar acest lucru nu înseamnă că nu poţi profita”, era mesajul unei reclame care mi-a atras atenţia într-o dimineaţă pe site-ul The Irish Times. Tonul mesajului – într-un contrast atât de mare cu respectul acordat în mod normal acestor probleme – m-a făcut să vizualizez reclama.

Am descoperit o reclamă pentru promovarea unei publicaţii online care oferă zilnic un serviciu de informare pentru investiţii, conţinând “doar ştiri de pe urmă cărora poţi obţine profit”. Clienţilor care ar opta pentru acest serviciu li se promit informaţii detaliate despre evoluţiile iminente în criza din zona euro. “Punctul de declin” care se prefigurează – momentul în care pieţele se vor prăbuşi – va furniza oportunităţi investitorilor experimentaţi pentru obţinerea de “profituri frumoase”. “Pregătiţi-vă!

Mesajul acestei reclame mi-a creat un sentiment ciudat, de uimire, reamintindu-mi nu doar că afacerile continuă şi în pragul dezastrului, dar şi că dezastrul oferă în continuare posibilităţi mediilor de afaceri active. Nu s-ar aştepta nimeni să citească astfel de lucruri în paginile ziarelor, dar iată că există, adresându-se publicului pentru a transmite modul de gândire al “pieţelor” cu gheare şi colţi ascuţiţi.

Europenii, în stare de "posibil dezastru letal"

Pe prima pagină a ediţiei tipărite a ziarului The Irish Times a apărut în aceeaşi zi un articol cu titlul “Europa intenţionează să monitorizeze Irlanda mult timp după acordarea ajutorului financiar”. Dar, în acest context, ce mai este “Irlanda”? Titlul sugera existenţa unui spaţiu comunitar, cu interese comune: ideea că “noi” depunem eforturi împreună, confruntându-ne cu o situaţie care ne priveşte pe toţi. Dar oare această “comunitate” îi include şi pe cei care încearcă să obţină “un profit frumos” de pe urma unor evenimente care riscă să îi aducă pe alţii într-o situaţie de posibil dezastru letal?

În acest context, reclama privind tranzacţiile financiare speculative din zona euro ne reaminteşte că nu mai putem vorbi despre “noi” şi că persistenţa unor concepte precum comportament colectiv constituie doar reminiscenţe fictive bazate pe o percepţie nostalgică asupra realităţii. Invocarea acestui principiu moral nu doar că este neplauzibilă într-o ţară care a cedat în faţa economiei globale, dar nici măcar nu mai este logic să vorbim despre o astfel de entitate ca fiind “o ţară”. Din punct de vedere economic, acum există doar interesele beligerante ale unor părţi care încearcă să câştige într-un joc care, întâmplător, afectează destinele reale ale unor oameni reali care trăiesc vieţi reale.

Iată ce a ajuns să însemne cuvântul “economie”. Instituţiile noastre de presă – societăţi comerciale – au “afacerea” de a ne informa despre ceea ce se întâmplă. Dar şi instituţiile de presă sunt prinse în dualitatea absurdă a realităţii economice moderne – adresându-se simultan unui public general imaginat, despre care se presupune că este afectat negativ de aceste evenimente, şi plecându-se în paralel, cu bună-ştiinţă, vulturilor ameninţători care zboară deasupra.