Alegeți o limbă
Să-l numim Erich Hansen. Erich Hansen este educator (asistent social) în învăţământul public, într-un mic oraş din [landul] Hessa [în centrul Germaniei]. Împreună cu tinerii care frecventează şcoala la care lucrează, face adesea excursii la Marburg, ca să joace bowling. Pe viitor, Erich Hansen, va trebui să se gândească dacă nu ar fi mai bine să-i ducă pe copii în pădure, pentru că biletul de intrare la bowling ar putea să devină prea scump, iar Erich Hansen trebuie să-şi strângă cureaua. Ca şi restul Republicii federale.
Să ne bazăm pe ipoteza emisă de către Fundaţia Hans Böckler cu ajutorul Institutului de macroeconomie şi cercetări conjuncturale (IMK) pentru a înţelege cum ar fi Germania dacă ar fi fost supusă aceluiaşi plan de rigoare precum Grecia.
Salariul lui Erich Hansen ar scădea de la 3 250 de euro pe lună la 2 760. În schimb, contribuţia la asigurările de sănătate ar creşte într-un an cu 530 de euro, în timp ce TVA-ul ar trece de la 19 la 22%. Educatorul, căruia îi place să bea o mică bere şi să-şi aprindă o ţigară după serviciu, trebuie să se aştepte la o creştere cu 33% a taxelor pe alcool, carburanţi şi ţigări.
Economiile Germaniei
Atmosfera este tensionată în rândurile colegilor lui Erich Hansen. Guvernul a anunţat suprimarea a 460 000 de posturi în sectorul public. Pensionarii germani vor trebui să facă faţă unei scăderi cu 1 000 de euro a veniturilor lor anuale. O perspectivă înfricoşătoare dacă ne gândim la manifestaţiile care au avut loc în trecut în Germania din cauza îngheţului salariilor.
Motivul pentru care Erich Hansen şi ceilalţi trebuie să-şi strângă cureaua este că – dacă transpunem în cazul nostru [al Germaniei] exigenţele impuse Greciei – Republica federală va trebui să economisească aproape 500 de miliarde de euro în cinci ani. Iată ce reiese din calculele lui Henner Will, expert la IMK, care a ajuns la concluzia că troica formată din Banca Centrală Europeană, Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional au subestimat consecinţele politicii de austeritate.
Produsul intern brut grecesc va diminua cu 2,6% în 2011, se anunţa oficial cu ocazia prezentării planului de rigoare impus Greciei. În cele din urmă, s-a prăbuşit cu 5 %, şi nu vorbim aici decât anul 2011: pentru că politica de austeritate nu face decât să înceapă în Grecia.
Concertul austerităţii
Cifrele sunt înfricoşătoare şi fără echivoc: austeritatea îi va ruina pe greci dacă se va continua în felul acesta. Cu cât se ridică mai multe voci pe tema austerităţii greceşti, cu atât concertul se prelungeşte şi cu atât tot ceea ce ţine de viitorul monedei euro, de viitorul Greciei şi deci de cel al Europei devine o chestiune de credinţă. Cum se va încheia această poveste? Nimeni nu ştie.
O privire în direcţia Greciei ar fi de ajuns pentru a corecta tirul şi a arăta că, pentru cetăţenii greci, afacerea este încheiată de mult: prăbuşirea este totală şi ţara intră "în lumea a treia" – un fenomen care deocamdată nu este decât o ameninţare în Germania, agitată precum o cârpă roşie.
În timpul acesta, Erich Hansen şi-a pierdut locul de muncă. Educatorul a trebuit să-şi ia rămas bun de la ajutorul de şomaj. Statul îi ia 600 de euro pe an. Erich contribuie astfel la salvarea monedei euro.
