Alegeți o limbă
De când Olanda este o ţară mediteraneană? Criza euro a lovit din nou, şi de data aceasta nu numai în Sud, ci şi în nord, unde se zice totuşi că sunt concentraţi cei buni şi stabili. Cei ca noi. Desigur, Olanda nu este Grecia. Şi totuşi, ţara se îndatorează prea repede, iar datoria privată este colosală. Guvernul a încercat deci să reducă din datorii - dar a fost dejucat de populişti.
Fiecare caz este diferit, de la Roma la Madrid trecând acum prin Haga. Cu toate acestea, cadrul este întotdeauna acelaşi: economia este stagnantă, oamenii ajung la şomaj, ţara trebuie atunci să-şi strângă cureaua, dând o lovitură nivelului de trai. Nemulţumirea creşte, bursa se cutremură, politicienii o lasă mai moale sau - ca acum în Olanda - îşi pierd scaunul.
Statele Unite ale Americii vor reacţiona exact la fel ca partidele de opoziţie europene, care reproşează germanilor de distruge tot odată cu dictatul lor de rigoare. Aceştia consideră că Berlinul ar face mai bine să garanteze pentru datoriile partenerilor săi şi să deblocheze noi fonduri în favoarea creşterii economice. Pentru a restabili în sfârşit calmul în în Europa.
De fapt, acest gest nu le-ar displace americanilor , care s-ar simţi astfel mai puţin singuri în fruntea celor mai mari debitori ai planetei. Dar Europa nu este Statele Unite: salvare contra disciplină, aceştia trebuie să fie termenii acordului. Altfel, ţările vor cădea una după alta în spirala ratingurilor care scad şi a ratelor de împrumut care cresc.
Toate privirile sunt acum întoarse către Berlin. Dar ce face Germania, în loc să dea dovadă de clarviziune şi să-şi capitalizeze redresarea economică? Ea prevede să pună în aplicare noi prestaţii sociale, precum alocaţia pentru îngrijirea copilului [plătită părinţilor care îşi cresc copiii acasă mai degrabă decât la creşă], la care se adaugă majorarea pensiilor . Oricum ar fi primite aceste măsuri, suma lor face din Germania - a cărei datorie se ridică la aproape 80% din PIB-ul actual - modelul improbabil al "pactului de rigoare" european.
Europa are nevoie de Germania, dar de o Germanie care arată calea spre rigoare. În orice caz, criza îşi va re-arăta de mai multe ori vârful nasului. Liderii europeni vor continua să contracteze ici şi colo mai multe datorii decât le este permis de către pactul comun. Toate acestea fac parte din joc. Dar dacă Germania nu cere imperativ rigoare şi reformă, nicio altă ţară nu o va face. Şi, în cele din urmă, acest lucru doar ar complica şi mai mult salvarea monedei euro - şi integrarea Europei.
Comentariu
Merkel uită de social
"Germania împotriva lumii". Făcând constatarea acestei evidenţe, Handelsblatt îşi pune întrebări despre rolul Germaniei în calitate de maestru al austerităţii. Întrucât guvernul Merkel se preocupă de obiective economice uitând de prefixul "socio-", deplânge cotidianul economic:
Germania ar avea o perspectivă prea simplistă asupra crizei dacă ar considera drept un reflex anti-european şi naţionalist această opoziţie faţă de austeritate, venită din partea partidelor populiste de dreapta şi de stânga. În criză sunt amestecate foarte multe elemente, printre care contestarea unei politici de austeritate care cere sacrificii poporului fără a-i oferi perspective pentru un viitor mai bun. În manualul cu ce trebuie făcut pentru a reduce datoriile, aceste considerente socio-politice nu contează. În politică, ele sunt cruciale. Cel care nu reuşeşte să comunice cu oamenii va rămâne singur şi este sortit eşecului.
