Alegeți o limbă
Pentru Günther Oettinger, munca de comisar european [al Energiei] a început cu un dezastru: din cauza unui discurs, difuzat pe YouTube, pe care l-a ţinut în limba engleză şi care a fost incomprehensibil din cauza accentului său şvab, el s-a făcut de râs în toată Europa. Oricâte cursuri de limbă va lua, va rămâne mult timp o victimă a acestui renume.
Este un risc pe care a reuşit să-l evite comisarul austriac [pentru politica regională] Johannes Hahn în timpul audierii sale în faţa Parlamentului European, fiindcă a vorbit în limba germană. Dar, este de ajuns un clic pe YouTube pentru a se asigura că engleza lui este mai mult decât corectă, sau în orice caz mai bună decât a multora dintre colegii săi ex-miniştri. În schimb, prestaţia Claudiei Reiterer, prezentatoarea ORF-ului [audiovizualul public austriac], care a bâlbâit în engleză în timpul interviului cu Chantal Thomass, designer de lenjerie, la Balul Operei din Viena, a costat-o mult din prestigiul obţinut prin câştigarea emisiunii Dancing Star.
O calitate inconturnabilă
Timp de ani de zile a fost posibil să ne descurcăm în viaţa publică cu engleza învăţată la şcoală. Dar globalizarea, importanţa crescândă a UE, unde limba engleză înlocuieşte tot mai mult franceza ca limbă de lucru, anglicizarea totală a ştiinţelor şi expunerea bruscă pe Internet a oricărui pas public greşit se transformă în cerinţe mai mari în engleză de la politicieni, decidenţi, oameni de ştiinţă şi celebrităţi de toate felurile.
Cine nu reuşeşte să pronunţe "the" în mod corespunzător sau nu ştie că "empathy" nu înseamnă "boală", ci "compasiune" nu numai că arată că educaţia lui a fost deficitară, dar şi că acceptă să fie sistematic dezavantajat în orice reuniune internaţională, fie că este vorba de o conferinţă sau o negociere. Celelalte limbi sunt importante, dar cunoştinţele de limbă engleză sunt acum un instrument esenţial pentru a măsura cultura şi competenţele.
O provocare pentru educaţie şi economie
Şi pentru State, nivelul lingvistic al populaţiei a devenit un factor central de concurenţă. Odinioară săracă, Irlanda a reuşit să devină Tigrul celtic deoarece companiile multinaţionale au reuşit să plaseze "vorbitori nativi" la toate posturile. Şi nivelul înalt de integrare internaţională [a companiilor] în Scandinavia şi Olanda se datorează în mare parte englezei remarcabile vorbite chiar şi de cetăţenii obişnuiţi.
Aceste ţări cu limbi de origini multiple profită de faptul că filmele şi serialele anglo-saxone sunt difuzate în versiunile lor originale subtitrate. Pe când nemilosul compresor al dublajului german privează Austria de orice şansă de a profita de torentul televizual pentru a învăţa limba engleză.
Cu toate acestea, faţă de Germania - unde chiar şi ministrul de externe Guido Westerwelle o masacrează - şi faţă de Italia, mulţi tineri austrieci vorbesc destul de bine engleza. Dar ei sunt din ce în ce mai umbriţi de colegii lor ambiţioşi din Europa de Est.
Nu este numai o provocare pentru şcoli, unde sunt adeseori până la 25 de elevi înghesuiţi la orele de engleză, dar şi pentru economie. Fiecare întreprindere ar trebui să se asigure, prin formări, că angajaţii săi vorbesc într-o engleză care să nu fie jenantă. Prin urmare, angajările ar trebui să fie însoţite de teste de limbă riguroase.
În mod similar, partidele ar putea prescrie cursuri obligatorii de engleză tinerilor lor. Şi, în sfârşit, ORF ar trebui să încerce să îmbunătăţească exprimarea şi pronunţia angajaţilor săi, asigurându-se în acelaşi timp, prin difuzarea unor filme şi seriale TV în versiune originală, că toată Austria se va ridica la un nivel global în unica limbă internaţională de astăzi.
Discursul lui Günther Oettinger în engleză
Comisia Europeană
Şi celelalte limbi?
Imaginaţi-vă o clipă ce ar fi zis şi scris presa non francofonă, britanică mai ales,dacă o treime din purtătorii de cuvânt ai Comisiei ar fi fost francezi... Opusul, în schimb, nu deranjează pe nimeni: din cei 31 de purtători de cuvânt (mai rămân trei posturi libere), 12 sunt "english native speaker". Iar dacă majoritatea lor vorbesc perfect franceza, unii o articulează penibil în timp ce franceza este, cu engleza, a doua limbă de lucru din sala de presă.
Francezii nu au dreptul decât la trei posturi, acelaşi număr ca nemţii. Urmează portughezii şi italienii (2). Belgia (sau mai degrabă Flandra), Danemarca, Spania, Malta, Olanda, austria, Slovenia, Finlanda şi România au fiecare câte un reprezentant. Această anglofonie este destul de halucinantă în timp ce purtătorii de cuvânt ar trebui să fie interfaţa dintre Comisie şi opinia publică, care, potrivit ultimelor noutăţi, nu este majoritar anglofonă şi nici nu gândeşte ca anglo-saxonii. Mă întreb sincer de ce nu există purtători de cuvânt polonezi, letoni, lituanieni, estonieni, ungari, slovaci, cehi, bulgari şi suedezi. În spiritul europenilor, talentul este evident "nativ". O victorie în plus pentru englezi.
Jean Quatremer. Coulisses de Bruxelles (extraits)
