Alegeți o limbă
În Suedia, problema partajării de fişiere era la ordinea zilei din 2005 şi, pe Web, din ce în ce mai multe voci se ridicau cerând un partid în măsură să o transpună pe scena politică.
Pentru Rick Falkvinge, era clar însă că partajarea de fişiere trebuie să fie autorizată - o activitate pe care el-însăşi o practica de mai bine de douăzeci de ani. De altfel, întreprinzătorul din el a văzut în politizarea acestei probleme o oportunitate istorică de a face din Suedia o ţară de avangardă.
Dar politicienii nu au înţeles. Deci, el trebuia să-i oblige să asculte. "Politicienii nu înţeleg nimic până nu-i atinge personal. Trebuie deci ţintită direct baza puterii lor şi astfel ameninţate locurile lor de muncă." În seara lui 1 ianuarie 2006, el a alcătuit în grabă site-ul web al partidului, l-a citat o dată pe un chat şi s-a dus a doua zi la lucru, şef de departament într-un institut de cercetare. Aşa s-a născut Partidul piraţilor. "Faptul că eu am lansat Partidul piraţilor este pur aleatoriu. Îi venise timpul. Dacă nu eram eu, l-ar fi făcut altcineva."
Încă nu-i vine să creadă ceea ce s-a întâmplat după aceea. Din prima zi, crearea Partidului a făcut senzaţie în ţară. De a doua zi ştirea este difuzată de presa europeană. Cea de-a treia zi, Rick Falkvinge îşi descoperă fotografia într-un ziar pakistanez. Între timp, trei milioane de persoane din întreaga lume i-au vizitat site-ul.
Programul partidului s-a schimbat mult de la prima versiune schiţată de Rick Falkvinge pe un şerveţel la McDonald. Pe de o parte, totul s-a petrecut în deplină transparenţă pe Internet, şi toată lumea putea participa. Pe de altă parte, partidul suferea de o lipsă de structură, şi unii membri l-au acuzat pe Rick Falkvinge de a fi autocrat.
Noul program nu mai cere eliminarea drepturilor de autor, dar propune un compromis: durata de protecţie a operelor artistice să fie redusă la 5 ani, precum şi libera partajare a fişierelor non-comerciale. Cel mai important pentru ei rămâne critica societăţii "poliţiste". " "Este mai bine să ai câţiva infractori în libertate decât să încalci libertăţile a milioane de oameni", spune Rick Falkvinge.
Piraţii au intenţia să joace un rol de partid pivot în Parlamentul European şi să negocieze cu verzii sau cu liberalii dacă sunt aleşi. Grupul care îndeplineşte cel mai bine cerinţele lor vor primi voturile lor pentru toate celelalte subiecte pentru care partidul nu a luat o poziţie. La dreapta, Partidul piraţilor este acuzat de a fi de stânga. La stânga, este acuzat de a fi de dreapta. Rick Falkvinge nu-şi ascunde antecedentele în tinerii Moderaţi, chiar dacă spune că era printre ei mai mult pentru a face chefuri decât politică. "Moderaţii nu sunt suficienţi de capitalişti pe gustul meu. Ei sunt socialişti-liberali un pic stângaci", spune Rick Falkvinge. "Eu mă definesc ca fiind ultracapitalist şi aşa am ajuns să fiu interesat de aceste probleme."
Dar Partidul piraţilor nu este nicicum un partid de dreapta, asigură el. Într-un sens, Partidul piraţilor luptă chiar pentru o formă de "comunism numeric", la care toţi participanţii ar da ce pot şi fructele ar fi distribuite în funcţie de nevoi.
Partidul se bazează pe ideea că împărţirea stânga-dreapta este depăşită. Astăzi necesitatea este în lupta pentru drepturile cetăţenilor - prioritatea absolută a Partidul piraţilor. "Este mult mai important decât sistemul de sănătate, educaţie, protecţie socială, decât nuclearul, politica de apărare şi de toate aceste prostii cu care ne împroaşcă de 40 de ani încoace", loveşte Rick Falkvinge. Si omul crede în ce spune. Istoricul şi bloggerul Rasmus Fleischer, cofondator al Partidul piraţilor, este convins de asta. "El vede cu adevărat Partidul piraţilor ca pe o mişcare istorică comparabilă cu mişcarea muncitoare sau ecologică sau homosexuală. Nu sunt doar cuvinte, el crede cu adevărat."
Deja, cunoaştem prima consecinţă a "efectului pirat" în alegerile europene din 2009 în Suedia: partidul a atras asupra lui atenţia acordată de obicei partidului naţionalist al Democraţilor suedezi (extremă dreapta). În mod evident, legea presei zice că nu este loc decât pentru un singur partid perturbator. "Personal, găsesc că este plăcut", spune Rick Falkvinge. "Suntem antiteza unui partid politic care are o viziune înfricoşătoare a omului. Cuvintele "diversitate" şi "deschidere" apar în prima frază a programului nostru, ceea ce nu este, evident, cazul Democraţilor suedezi."
Pentru Rick Falkvinge, scopul este de a salva Suedia. Şi de a purta o vendetă personală împotriva acelor politicieni care refuză să înţeleagă.
