Alegeți o limbă
În acest 1 iulie, Podul Øresund îşi sărbătoreşte a zecea aniversare. Cu toate acestea, atmosfera nu era la fel de festivă cu zece ani în urmă. De fapt, drumul a fost greu din momentul în care Riksdag-ul şi Folketing-ul (parlamentele danez şi suedez) s-au hotărât, în vara anului 1991, să arunce un pod - şi un tunel -între Copenhaga si Malmö. Ecologiştii erau bine organizaţi şi au protestat masiv. Ambiţiile suedezilor din sud de a dezvolta integrarea şi de a înlătura barierele dintre Suedia şi Danemarca au fost aproape întotdeauna ignorate ca fiind capricii enervante, fără nici o legătură cu realitatea de pe teren. Costul [3 miliarde de euro în total] a adus apă la moara adversarilor proiectului şi a generat nemulţumiri, în special în zonele îndepărtate, unde infrastructura ducea grav lipsă de investiţii.
Alţii au avertizat împotriva unei creşteri previzibile a criminalităţii : podul ar servi de bulevard pentru traficul de fiinţe umane, de arme şi de droguri. Îngrijorări în mare parte confirmate de practică. Şi totuşi, în Scania şi în cele mai multe zone din sudul Suediei, se menţinea o încredere puternică în acest şantier. Un entuziasm şi o voinţă de fier de a-l vedea realizându-se.
De la 2000 la 20 400 lucrători frontalieri
Între timp, danezii întâmpinau proiectul cu circumspecţie. Publicul nu era interesat de şantier. Se flutura clişeul respingător al suedezului înţepat şi sever cu viaţa lui austeră, reglementată de orele de deschidere ale Systembolaget-ului [magazin de stat care reglementează vânzarea de alcool] şi al unui Stat în acelaşi timp tutor şi frate mai mare. După inaugurarea în mare pompă, care a atras curioşii, în prima lună, în jurul structurii, numărul de călători a scăzut, fiind departe de previziuni şi aşteptări. După aceste începuturi laborioase, traficul s-a înteţit, schimburile comerciale şi acordurile de cooperare s-au intensificat şi au devenit mai constructive între cele unsprezece universităţi şi şcoli superioare situate în regiunea Øresund.
Traficul automobilelor a crescut cu 141% din primul an complet de funcţionare, în 2001. În 2009, o medie de 72.000 de persoane au traversat podul în fiecare zi – 41 300 cu maşina, 30 400 cu trenul, fie peste 26 de milioane de oameni pe an. Cifre care ar trebui să crească şi mai mult. Toate aceste statistici sunt semnul unei integrări în creştere între cele două ţări. Înainte de construcţia podului, erau recenzaţi doar 2.000 de lucrători transfrontalieri în ambele ţări. În 2009 erau 20 400.
95% dintre ei trăiesc în Suedia şi lucrează în Danemarca. Dar există de asemenea 291 de societăţi daneze în Malmö, fie aproape 5400 de angajaţi. Ida Hastrup, o daneză de 36 de ani, s-a mutat în cartierul Husie din Malmö acum patru ani, cu soţul şi fiica ei. Ea lucrează la Kastrup, aeroportul din Copenhaga. "Ne simţim bine în Suedia. Oamenii respectă regulile aici. Marea diferenţa este mai ales felul în care sunt trataţi copii. În Suedia, ei reprezintă viitorul. În Danemarca, tinerii sunt marginalizaţi".
Chiar şi ecologiştii au fost nevoiţi să se declare învinşi
Acum, chiar şi adversarii ecologişti care schiţau un scenariu foarte sumbru - o reducere a debitului în strâmtoare, dispariţia plantelor şi peştilor - au trebuit să se recunoască înfrânţi. Din contră, pilonii podului şi parcul eolian din Lillgrund au ajutat la formarea unui recif artificial şi unui mediu protejat pentru peşte, alge şi scoici.
Chiar şi viaţa economică, comerţul, cercetarea, turismul, pieţele forţei de muncă şi imobiliare au înregistrat un salt înainte.
Dar se poate oare vorbi de "cetăţeni ai Øresund-ului ?" „Nu cred cu adevărat în discursul acesta despre integrarea completă şi emergenţa unui cetăţean nou", spune Orvar Lofgren, profesor de etnologie la Universitatea din Lund. "Este important să se păstreze identitatea naţională, particularităţile şi diferenţele. Aceasta este ceea ce face viaţa din regiune pasionantă şi dinamică, este ceea ce ne atrage de partea cealaltă a strâmtorii". "Ceea ce este important, analizează universitarul, este modul în care oamenii exploatează posibilităţile oferite în materie de ocupare a forţei de muncă, locuinţe, cultură şi divertismente. Activităţile, valorile, avantajele practice şi sentimentul de apartenenţă, totul se contopeşte în viaţă - în ritmul fiecăruia".
Văzut din Danemarca
O nouă mentalitate
Pentru a celebra a zecea aniversare a Podului pe Øresund, cotidianele Politiken, danez, şi Sydsvenskan, suedez, publică în comun un supliment numit Bron (pod, în limba suedeză). În ciuda aşteptărilor, construcţia nu a permis o fuziune între cele două regiuni, observă Politiken, citând exemplul oraşului Malmö, care "funcţionează mai ales ca o nouă suburbie a oraşului Copenhaga, rebotezată 'København M'". Chiar şi aşa, motivele de a celebra evenimentul sunt numeroase: podul a consolidat economia din regiune, Copenhaga a fost în măsură să atragă mai multe "creiere" şi noua legătură a permis Suediei să rezolve problema lipsei de interes a suedezilor pentru suburbii. "Podul peste Sund poate că nu este decât o operă de inginerie, dar lărgirea mentală a ţărilor noastre respective este mai importantă", consideră Politiken, pentru care construcţia a marcat o apropiere între cele două popoare, astfel încât tinerii danezi s-au "exilat" în Suedia pentru a scăpa de legile daneze asupra imigrării, care interzic căsătoria între un cetăţean danez care trăieşte în Danemarca şi un străin, dacă unul dintre ei are mai puţin de 24 de ani.
