În orăşelul Hohenthurn, în Carintia (Austria), nu departe de graniţa cu Italia, este pe cale să fie construit un lupanar uriaş. Investitorii au anunţat că vor lucra acolo 140 de prostituate. Orăşelul neavând decât 800 de locuitori, respectiva instituţie va declanşa o explozie demografică în regiune. Şi nu este vorba doar de "fete", ci şi de lucrătorii (majoritar imigranţi), care vor ocupa cele 40 de locuri de muncă administrative şi organizaţionale menite a ajuta cât mai bine prostituatele în sarcinile lor zilnice şi nocturne pe lângă clienţii lor.

Investitorii cu pricina, antreprenori necunoscuţi veniţi din Elveţia şi Germania, au investit peste 7 milioane de euro în acest proiect, scopul lor fiind de a profita de apropierea graniţei cu Italia, unde prostituţia este ilegală, spre deosebire de Austria, care a legalizat bordelurile şi unde prostituatele plătesc impozite, sunt protejate de poliţie şi au o securitate socială.

Cum se poate vedea, toate mijloacele sunt bune pentru a crea noi locuri de muncă în UE – căci aceste noi profesii vor intra în statisticile pieţei forţei de muncă. Fără nicio ironie, putem spune că, datorită acestui nou bordel, rata şomajului în rândul tinerelor europene de mai puţin de 24 de ani va scădea semnificativ.

Europa de sud, fagocitată de şomaj

După cum ştim, liderii europeni discută în mod serios despre problema şomajului în rândul tinerilor: "Dacă nu lucrează, tinerii îşi vor pierde încrederea în oportunitatea reprezentată de UE, precum şi în importanţa unităţii europene. Fără tineret fericit, nu există viitor european", consideră aceştia. Toată lumea este de acord asupra faptului că deschiderea acestui lupanar va aduce majoritar prostituate din ţările din est – această faimoasă Europă care a trăit în întunericul comunist până în 1989, înainte de a deveni membru al UE.

Şomajul în rândul tinerilor europeni a atins un nivel fără precedent: în Grecia, 60% dintre tinerii între 14 şi 24 de ani sunt şomeri; în Spania, 56%; în Italia, aproape de 38%. Pare incredibil, dar este adevărat. Marii apărători ai Uniunii Europene proclamă că mobilitatea este condiţia esenţială pentru o reînnoire a pieţei forţei de muncă; potrivit acestora trebuie să îmbunătăţim această mobilitate, să punem capăt prejudecăţilor şi temerilor; Europa pasămite este o piaţă mare, care trebuie să fie aerisită şi descotorosită de obstacolele juridice şi mentale. Când o tânără de 24 ani emigrează, asta nu înseamnă că pleacă să se prostitueze; dar totuşi, stereotipurile post-Zidul din Berlin dăinuie şi fetele din Est sunt prostituatele cele mai căutate.

În spatele acestui stereotip (nimeni nu-şi pune întrebări despre tinerele grecoaice, spanioloaice şi italience), se ascunde un altul: atunci când o persoană din Est emigrează, se zice că fură locul de muncă al unui occidental. Şi totuşi statisticile spun altceva: un studiu recent publicat în Italia arată că italienii sunt cei care au emigrat masiv în Germania în ultimii ani. Între 2011 şi 2012, numărul de italieni în Germania a crescut cu 40%; anul trecut, au plecat în Germania aproximativ 12 000 de muncitori italieni.

Ajutoare sociale atractive

Un săptămânal roman a publicat povestea unui cuplu de tineri căsătoriţi care şi-a investit toate economiile într-un mic apartament în München, pentru ca femeia să nască acolo primul lor copil. Şi au făcut-o pentru un motiv simplu: Germania acordă ajutoare familiilor cu nou-născuţi, în timp ce în Italia ajutoarele sociale sunt inexistente.

Europa nu are o politică socială unică, nu are aceleaşi reguli în ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă, fiecare ţară funcţionează în felul ei, şi astfel cel mai mic fenomen de emigraţie este imediat perceput ca un atac împotriva unei ţări care o duce mai bine decât celelalte.

Mobilitatea prostituatelor este garantată, dar nu este o problemă creată de Uniunea Europeană, ci o problemă care vine din negurile timpurilor, o consecinţă a civilizaţiei noastre instabile şi ipocrite.

Aşa cum ştim, Austria şi Germania au declarat că îşi vor folosi dreptul lor "moratoriu" pentru a limita intrarea lucrătorilor croaţi pe piaţa forţei lor de muncă – o modalitate de a împiedica orice perturbare internă cauzată de muncitorii croaţi. Anul trecut, Germania – singura locomotivă europeană – a experimentat o imigraţie de peste 1 milion de muncitori, cea mai mare parte din alte ţări ale UE, din Grecia până în Polonia. Lucrătorii croaţi pot provoca daune serioase, şi de aceea Austria şi Germania vor limita şi vor controla cu minuţie intrările.

În aceeaşi logică, preşedintele Regiunii Veneto – Luca Zaia – a scris o scrisoare primului ministru [Zoran Milanović] cerând ca Italia, în acord cu Bruxelles, să ia măsuri pentru a controla fluxul de circulaţie din noul stat membru – Croaţia. Zaia declară că rata şomajului din Croaţia este de 25%, iar salariul mediu al lucrătorilor croaţi este cu 30% mai mic decât în Italia.

Regiunea Veneto se teme deci de invazia croată şi cere ca muncitorii săi să fie ocrotiţi. Aceeaşi regiune, cu vecinii săi Friuli-Venezia Giulia şi Carintia austriacă, nutreşte proiectul de a crea o "euroregiune" cu omologii croaţi Istria şi Primorje-Gorski Kotar. Sincer, politica este o curvă. Să ne explice atunci ai noştri politicieni sensul şi scopul unei "euroregiuni"!