Interesul în scădere al americanilor privind afacerile internaţionale şi revenirea Rusiei la o mentalitate sovietică ar fi o oportunitate pentru ca europenii să joace un rol fruntaş pe scena internaţională. Orientul Mijlociu, zona Golfului şi Africa de Nord sunt apropiate geografic de Europa şi aceasta are multe interese economice şi strategice în regiune.

Europa a descrescut în ultimele decenii pentru a ajunge, ca în zilele bipolarităţii americano-sovietice din Războiul Rece, a fi un fel de satelit. Aceasta în ciuda legăturilor istorice dintre Europa şi lumea arabă. O nouă cotitură a fost luată de la începutul anului ca urmare a schimbărilor care au loc în regiune. Dar criza euro a înlănţuit Uniunea Europeană şi a condus multe ţări să se retragă asupra lor-însele. Astfel, din ideea unui Plan Marshall pentru a asigura succesul tranziţiei în Tunisia şi Egipt mai rămân doar promisiuni, măsurile concrete încă lipsesc.

Europa nutreşte însă acelaşi interes faţă de evenimentele din Libia, Siria, Yemen, Bahrain, Iran şi Liban, precum şi la conflictul israeliano-palestinian. De fiecare dată când americanii au avut un moment de absenţă privind Libia sau Siria, europenii au fost cei care i-au trezit astfel încât să-şi mute privirea de pe treburile lor interne şi viitoarele alegeri .

Europa trebuie să se ridice împotriva aroganţei ruseşti

Atunci când administraţia lui Barack Obama a făcut o greşeală* pe care urma să o plătească scump, reprezentantul UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton, a luat lucrurile în mână şi a reuşit să împiedice o declaraţie foarte periculoasă a Cvartetului pentru Orientul Mijlociu [alcătuit din ONU, SUA, UE şi Rusia].

Europa este, de asemenea, importantă faţă de ruşi, care sunt protectorii regimurilor de la Tripoli, Damasc şi Teheran în faţa Consiliului de Securitate al ONU cu un dispreţ total faţă de cerinţele poporului. În ceea ce priveşte China, aceasta urmează Moscova în această politică de obstrucţie pe care sovieticii o practicau deja pe vremea marxismului, agitând ameninţarea veto-ului.

Importanţa Europei constă în faptul că ea îi împiedică pe ruşi să cedeze tentaţiei acestei tactici de obstrucţie fără explicaţii, siguri de armele conferite de dreptul de veto şi punând interesele naţionale deasupra responsabilităţii cu care sunt învestiţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate, şi anume menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Europa poate, faţă de ruşi, fie să umple golul, fie să se coordoneze cu americanii pentru a sprijini democraţiile emergente din lumea arabă.

UE nu va înlocui Statele Unite

Ceea ce nu înseamnă că europenii pot pretinde să-i înlocuiască pe americani pe scena internaţională, şi nici că Obama se poate baza pe Europa pentru a se lipsi de revizitarea periodică necesară a relaţiilor dintre Washington şi aliaţii săi cheie.

Ne aflăm probabil astăzi în prezenţa a două tabere. Prima apără apropierea dintre, pe de o parte, Liga Arabă, Rusia şi China de cealaltă parte, pentru a apăra regimurile împotriva riscului de a trebui să dea socoteală pentru represiunile împotriva popoarelor lor. A doua este formată, la nivel regional, de Turcia, şi este sprijinită de UE şi de Statele Unite ale Americii.

Organizaţiile drepturilor omului, fie internaţionale fie locale, sunt implicate în Siria, Libia, Egipt, Tunisia, Yemen, Palestina şi Israel. Aliatul lor natural este UE. Aceasta are un rol important de jucat în această perioadă de retragere americană, de crispare rusească şi de tendinţe reacţionare precum cele întâlnite în Liga Arabă. Catherine Ashton nu este doar capabilă, ci de asemenea demnă de a schiţa rolul UE astfel încât aceasta să fie în slujba aspiraţiilor democratice şi pentru ca Europa să-şi ocupe locul de drept pe harta lumii pe post de actor şi partener, în loc de a fi numai un creditor care păşeşte din punct de vedere politic în urma celorlalţi.