Alegeți o limbă
Summitul extraordinar de ieri seara [23 mai] avea ceva diferit în raport cu ceea ce am putut cunoaşte în aceşti ultimi doi ani: nu exista “linia directoare” pregătită cu câteva ore înainte de cancelarul german Merkel şi preşedintele francez. François Hollande nu a urmat “tradiţia” lui Nicolas Sarkozy. “Botezul său de foc” la Bruxelles era “direct” şi nu via Berlin.
Acest summit avea şi o altă particularitate. Germania trebuia, pentru prima dată după mult timp să facă faţă unui ordin al zilei pe care nu îl dictase: cel al întrebărilor legate de creştere. Poate că nicio decizie nu a fost luată miercuri seara, dar există o constatare clară: hegemonia germană este de acum pusă sub semnul întrebării de Europa. Şi Berlin o ştie foarte bine: conducătorii germani simt deja că au fost alungaţi de la tron.
Dominarea Germaniei este contestată în mod activ. Şi asta afectează direct Grecia. Ieri, înainte de începutul summitului, banca centrală germană a dezvăluit public un raport ce indică faptul că nu trebuia să mai existe niciun gest faţă de Grecia. Şi că dacă intra în faliment, ar exista un mijloc “de a pune punct acestei istorii”. În acelaşi moment, François Hollande îşi reafirma susţinerea şi încrederea faţă de ţară şi de poporul grec.
Nimeni nu mai susţine politica Angelei Merkel
Totuşi, noul echilibru european care ia form[ în acest moment se regăseşte în concluziile summitului: “vom face astfel încât fondurile europene şi toate mijloacele să fie mobilizate pentru a pune Grecia pe drumul creşterii şi al creării de slujbe.”
Hegemonia germană în Europa se termină. După cum subliniază de ieri o mare parte a presei germane, Angela Merkel este mai izolată ca niciodată faţă de partenerii săi, dar nu numai. În realitate, politica sa nu mai are niciun aliat. De la organizaţii internaţionale din Statele Unite, trecând prin Paris şi Madrid, nimeni nu o mai apără.
Ce vor face nemţii? Să uite tot şi să se adapteze la noile realităţi, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic? Cu siguranţă nu. Se vor bate, şi mult. Au voinţa şi puterea. Dar nu mai sunt singuri la cârmă. Nu mai aleg ei singuri politica de urmat. Asta duce la speranţe enorme pentru Europa, şi mai ales pentru Grecia.
Pentru ţara noastră, cirumstanţele s-au schimbat radical între timp. Grecia are de acum posibilitatea de a se bate pentru a revendica un viitor mai bun. Bineînţeles, va trebui să-şi ţină promisiunile, după cum subliniază majoritatea partenerilor noştri. Este un fapt. Dar acum o lună, nimeni nu anticipa ce s-a întâmplat ieri, acest nou echilibru european.
“Angajamentele” la care se referă toţi, pe drept cuvânt, nu mai sunt un ansamblu de dogme ermetice pe care nu le putem atinge. Parametrul “creşterii”, pe masă acum, schimbă datele.
Ieşirea din tunel
Grecia se poate baza pe asta, şi mai poate face şi altele. Poate să se bată, pur şi simplu pentru că noi atingem finalul rigorii în spatele căruia se ascundea politica naţionalistă germană. Berlin nu mai este singurul nostru interlocutor… Ar trebui acum să începem să avem rezultate, de exemplu, în privinţa privatizărilor, sau în sectorul energiei. Până în ce punct este important, mai ales în acest moment, să trecem la aceste probleme?
Ţara iese din tunelul disperării în care o împinsese hegemonia germană. Dar trebuie să arătăm că noi credem că putem deveni un veritabil stat european care nu doreşte să trăiască în cârje. Trebuie să facem tot ce este oricum absolut necesar pentru a nu muri, în interiorul sau exteriorul Europei. Şi putem să o facem mult mai uşor acum că starea de asfixiere e pe cale să dispară.
Viitorul nostru se găseşte astăzi în mâinile noastre mai mult decât era ieri. Asta e de bun augur. Dar e nevoie de o politică. Iar politica este arta posibilului. În consecinţă, fanatismul este acum cel mai mare duşman al nostru. Fanatici sunt mulţi şi din toate părţile. Ce putem face împotrivă? Prima observaţie pe care trebuie să o facem astăzi, este că poziţia Greciei în aceste ultime săptămâni, în ciuda a ceea ce s-a spus, s-a ameliorat deja.
Trebuie să ne agăţăm de această rază de lumină pe care o vedem la capătul tunelului şi trebuie să ne batem pentru a ne schimba soarta. Acum putem să o facem. Europa nu mai este ce era acum câteva săptămâni. Contextul este diferit. În plus, această schimbare este rezultatul expresiei voinţei a două popoare: cel francez şi cel grec.
Francezii aveau puterea de a-l contesta pe Atotputernicul german care îl subjugase complet pe fostul preşedinte până când a fost schimbat. Şi grecii au avut forţa să arate, prin votul lor, faptul că sunt nemulţumiţi. Astăzi, prin replierea Atotputernicului german, calea europeană este din nou deschisă pentru Grecia. Să arătăm că înţelegem asta şi să ne batem pentru a ne recupera viitorul. În orice caz, condiţiile există acum.
