Alegeți o limbă
"Legea cu privire la egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei" a dispărut pe 1 ianuarie 2009, după 28 de ani de existenţă. Prin decizia Parlamentului suedez, aceasta şi alte şase legi anti-discriminare au fost înlocuite cu o lege comună privind discriminarea.
Guvernul suedez intenţiona astfel să simplifice protecţia împotriva discriminării, un domeniu în care Suedia a rămas în urma SUA şi a restului Europei. Totuşi această nouă lege, care nu mai impune direct promovarea femeilor, implică o abordare diferită. Scopul legii asupra egalităţii era clar stipulat : "a îmbunătăţi în primul rând statutul femeilor în lumea profesională". Acest obiectiv nu mai apare în textul nou. Până acum anuală, analiza obligatorie a remunerărilor angajaţilor [concepută pentru a identifica diferenţele salariale între sexe] nu se va mai face decât o dată la trei ani, iar acum va acoperi un număr mai mic de întreprinderi.
Finalul unuia dintre marile proiecte de societate ale epocii noastre
Deşi Suedia este una dintre ţările cele mai egalitare din lume, în care toţi liderii partidelor politice din Parlament - cu excepţia creştin-democraţilor şi moderaţilor - spun că sunt feminişti, au fost luate puţine decizii politice majore în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în ultimii douăzeci şi cinci de ani. În actuala campanie pentru alegerile parlamentare şi locale din toamnă, nici dreapta, nici stânga nu propun reforme majore în materie de egalitate. Unul dintre ultimele mari proiecte sociale ale timpurilor noastre a ajuns oare la capăt ?
De ani de zile, Suedia a fost o ţară pionieră. Anii 1970 au fost epoca de aur a egalităţii de şanse. După indemnizaţia de maternitate, a venit concediul parental. Impozitarea comună a soţilor fost abolită, a fost adoptată o nouă lege asupra avortului, creşele au început să se răspândească şi părinţii cu copii mici au avut dreptul la ziua de lucru de şase ore.
Noile măsuri s-au rărit ulterior şi dezbaterea s-a schimbat. În anii 1980 şi 1990, accentul a fost pus pe reprezentarea femeilor în lumea politică, organizaţii şi întreprinderi. În ultimii ani s-a vorbit mai ales de a pune capăt violenţei împotriva femeilor, mai ales crimele din onoare, dar şi de a înăspri sancţiunile împotriva crimelor sexuale. Dar această politică participa atât în lupta împotriva criminalităţii cât în promovarea egalităţii de şanse. Acum, deciziile sau reformele susceptibile de a avea un impact asupra relaţiilor cotidiene dintre sexe strălucesc prin absenţa lor.
În cadrul dezbaterii actuale, o iniţiativă iese în evidenţă faţă de celelalte: reforma sistemului de asigurări parentale, care include concediul pentru creşterea copilului şi reducerea timpului de lucru al părinţilor, menită să încurajeze bărbaţii să profite mai mult de acestea decât în prezent. Dar subiectul este controversat. Potrivit unui studiu realizat de sindicatul Unionen în 2008, 40% din cei 4400 membri interogaţi doresc să păstreze sistemul actual. Şi cei mai mulţi dintre cei favorabili schimbării doresc să rămână "pe deplin liberi" de a alege cine ar trebui să rămână acasă, şi nu să-şi vadă scăzând libertatea lor. Un subiect care face valuri din când în când este dreptul la normă întreagă, prezentat astăzi de alianţa de stânga ca fiind o cauză feministă, deoarece majoritatea femeilor lucrează la jumătate de normă. Dar şi aici, ei nu promit să legifereze.
Egalitatea: un subiect cu care partidele au mult de pierdut şi nimic de câştigat
De ce nu ar trebui să fie lansate reforme majore ? Un răspuns teoretic este că bărbaţii şi femeile au astăzi aceleaşi oportunităţi, deşi putem discuta despre libertatea lor efectivă de a alege. De altfel, politicienii ştiu că politica familială este unul dintre domeniile unde este cel mai periculos să intervină. Dar şi aici, ei nu promit să legifereze.
"Egalitatea nu se află printre priorităţile acestei campanii electorale deoarece se poate observa la partidele politice tradiţionale o postură patriarhală care consistă în a considera egalitatea ca un subiect neesenţial", afirmă Gudrun Schyman, purtătoare de cuvânt a partidului Iniţiativa Feministă. Ea face o paralelă cu Partidul Ecologist şi dificultatea lui iniţială de a impune tema mediului, înainte ca aceasta să fie treptat anexată de către toate partidele reprezentate în Parlament.
Există mai multe explicaţii pentru faptul că partidele au dificultăţi în a integra egalitatea de gen în proiectele lor politice. Una dintre ele ar fi că era mai uşor pentru un partid odinioară dominant, ca social-democraţii, aproape un partid de stat, să impună o politică bazată pe convingeri ideologice, fără a se îngriji de opinia publică pe termen scurt. Astăzi situaţia s-a schimbat, partidele sunt mai oportuniste şi egalitatea de şanse este considerată ca fiind un subiect în care este mult de pierdut şi puţin de câştigat luând riscuri. Cu toate acestea, Alianţa de dreapta - mai degrabă novice în acest domeniu - încearcă, în speranţa de a atinge alegătoarele, mai puţin numeroase la dreapta decât la stânga.
Gudrun Schyman, între timp, rămâne convinsă că partidul Iniţiativa Feministă va cunoaşte acelaşi parcurs ca Verzii şi că, în cele din urmă, toate partidele vor fi obligate să adopte o poziţie cu privire la problema egalităţii.
