Alegeți o limbă
În plină desfăşurare a crizei economice şi după o multitudine de alegeri proaste ale liderilor, în special a primilor lor miniştri care îşi vor părăsi în curând postul, intră în joc non-politicienii. Aici, în Grecia, este vorba despre bancherul Lucas Papademos. În Italia, suspectată de a fi următoarea verigă slabă a zonei euro în criza datoriilor suverane, aceeaşi situaţie: guvernul a dispărut. Şi cel care va prelua probabil cârma guvernului este un fost membru al Comisiei Europene, care are relaţii bune cu sistemul bancar european.
Asemănările sunt remarcabile. În ambele cazuri, sistemul politic nu a reuşit să gestioneze criza. În Grecia, guvernul socialistului Georgios Papandreu, deşi s-a conformat pe deplin cerinţelor creditorilor europeni, a pierdut încrederea poporului, mai ales după decizia primului ministru de a organiza - înainte de a se răzgândi - un referendum. Această decizie a marcat începutul sfârşitului şi a facilitat în mare măsură formarea unui guvern de coaliţie cu dreapta.
Berlin, Paris şi Bruxelles au profitat de ocazie pentru a cere cooperarea dintre cele două partide principale, punând în fruntea lor un tehnocrat, fiindcă nu mai aveau încredere în liderii politici. Papandreu a fost scos din joc de propunerea lui de referendum. După ce a ezitat între ambiţiile lui personale şi dorinţele partidului său, rivalul său Antonis Samaras, liderul Noii Democraţii, a revenit asupra poziţiilor sale iniţiale, susţinându-l pe deplin pe Papademos şi aprobând deciziile pe care guvernul acestuia va trebui să le aplice în timpul mandatului său. Mandat care, au convenit ambele partide, se va încheia în februarie.
Dar o nouă realitate se întrevede deja. Guvernul Papademos trebuie să încheie bugetul 2012 şi să ratifice Acordul european din 27 octombrie, care prevede reducerea cu 50% a datoriei Greciei şi măsuri suplimentare de austeritate. E posibil ca acesta din urmă să nu poată reuşi să îndeplinească acest obiectiv până la termenul sacdent din februarie. El are însă sprijinul europenilor, care, a priori, au mai multă încredere în el pentru a pune în aplicare acordul din 27 octombrie. Şi deci aceştia nu s-ar opune la prelungirea mandatului acestui guvern. Desigur, toate acestea vor depinde de cadrul intern, de poftele şi nevoile partidelor politice, ale liderilor şi deputaţilor. Dar s-au schimbat multe şi nu este deci exclus ca Papademos să-şi poată duce misiunea la capăt.
