Alegeți o limbă
Lumea surfează în aceste zile pe valurile provocate de organizarea a două summit-uri consecutive: G8, la Huntsville, şi G20, la Toronto, ambele pe teren canadian. Statele Unite nu reuşesc să se abţină de la nemulţumirea pe care o resimt în faţa ezitărilor europene de a găsi o soluţie la criza economică care zdruncină Statele membre şi condamnă felul în care se fac măsurile de austeritate bugetară. Cât despre ţările emergente, ele repetă că aceste poveşti de austeritate şi regularizare nu le privesc direct.
În faţa acestora, UE se ilustrează încă o dată prin incapacitatea sa de a vorbi pe un singur ton şi a găsi un consens. A cui este vina? Potrivit lui Michel Barnier, comisarul european pentru Pieţe Interne şi servicii, cuvântul de ordine şi soluţia este "încredere": cea a europenilor faţă de Uniune şi de ei-înşişi; dar şi încrederea restului lumii în UE. Iar pentru a regăsi această încredere, avem nevoie de o bună guvernanţă, o adevărată regularizare a pieţelor şi de un adevărat proiect economic. Pentru a ajunge la aceste deziderate, refrenul ar fi mereu acelaşi: "a trage învăţături de minte, a juca colectiv, a fixa o linie a orizontului spre care cetăţenii să poată privi liber, transparent". Dacă nu va pune în aplicare aceste trei puncte, "UE riscă să nu fie prezentă la masa celor care vor să conducă lumea în următorii 30 de ani", afirmă comisarul.
Cuvinte adevărate, cu siguranţă. Dar pentru a începe, Europa ar putea deja să se prezinte unită la întâlnirile internaţionale, dacă tot nu este omogenă, căci, aşa cum admite Barnier, "ţările noastre nefiind uniforme, nici măsurile de austeritate luate nu au cum să fie uniforme".
Iulia Badea Guéritée
