Între Est şi Vest, o prăpastie de idei preconcepute

În Olanda, est-europenii au înlocuit musulmanii care erau pe post de ţintă a extremei-drepte. O ostilitate alimentată de clişee răspândite în întregul Occident, regretă o jurnalistă lituaniană, care admite totuşi că nici compatrioţii săi nu sunt lipsiţi de prejudecăţi.

Publicat pe 16 iulie 2012 la 11:02

"Aveţi probleme cu imigranţii din Europa Centrală şi de Est? Noi vrem să le auzim!" Site-ul partidului olandez de extrema-dreaptă îşi întâmpină vizitatorii cu această întrebare încurajatoare. Geert Wilders, liderul Partidului Libertăţii, faimos pentru diatribele sale împotriva Islamului şi a musulmanilor, a descoperit un nou filon pentru a atrage voturile olandezilor de rând. În februarie, partidul său a lansat un site menit să adune mărturii despre problemele cauzate de "polonezi, bulgari, români şi ceilalţi est-europeni".

Potrivit Biroului Naţional de Statistică din Olanda, aproximativ 200 000 de est-europeni s-au stabilit legal în ţară în 2011. Cei 136 000 de polonezi sunt cei mai mulţi. 2 708 lituanieni, 1 885 letoni şi 665 de estonieni au fost de asemenea înregistraţi. Într-o ţară de 17 milioane de locuitori, aceasta reprezintă doar puţin mai mult de 1%.

Este interesant să constaţi astăzi că ura extremei drepte faţă de imigranţii care nu respectă valorile occidentale îşi schimbă ţinta. După 11 septembrie, islamul şi musulmanii deveniseră ţapii ispăşitori ai tuturor relelor societăţii; astăzi est-europenii preiau acest rol.

O situaţie paradoxală

Simon Kuper, jurnalist de origine olandeză lucrând pentru Financial Times, vede mai multe motive pentru a explica acest fenomen. În primul rând, Olanda are tendinţa de a limita imigraţia din afara frontierelor Uniunii: numărul de marocani sau de turci este în scădere. În al doilea rând, musulmanii se integrează mai uşor. Ei vorbesc olandeză în casele lor şi nu ocupă primul loc în statisticile criminalităţii. Nu este deci de mirare, potrivit lui Simon Kuper, că locuitorii din Europa Centrală şi de Est, veniţi masiv în Europa Occidentală acum câţiva ani, devin treptat "noii musulmani". În ochii occidentalilor, aceştia poartă ştampila erei post-sovietice, vorbesc limbi incomprehensibile, şi par la fel de străini ca turcii sau marocanii.

Newsletter în limba română

Urmele Războiului Rece continuă să separe europenii de Vest şi de Est. Cei din urmă au devenit astfel încă un instrument retoric în panoplia populiştilor. Discriminarea faţă de est-europeni este alimentată de faptul că ei sunt consideraţi mai puţin europeni decât cei din Occident, deci mai puţin civilizaţi şi mai puţin toleranţi. Există motive evidente pentru aceasta. Spre deosebire de occidentali, est-europenii nu sunt "politic corecţi": ei mânuiesc un cocktail destul de exploziv de intoleranţe, alcătuit din ură faţă de negri, homofobie sau de antisemitism, care toate sunt tabu în Occident.

Experienţa emigraţiei nu vindecă lituanienii de intoleranţă, dimpotrivă. Întorşi din Londra, Dublin sau din ţările nordice, ei înmulţesc poveştile despre negri, musulmani şi alţi non-europeni care ocupă Europa, alimentând şi mai puternic prejudecăţile locale. Ei nu admit că şi ei pot trece drept "ocupanţi" în ochii occidentalilor.

Şi exact rasismul, homofobia şi lipsa de democraţie sunt fluturate de către vest-europeni pentru a justifica diferenţa lor de cei din est. Situaţie desigur paradoxală, fiindcă doar în Occident xenofobia şi rasismul au foarte mult succes prin partidele naţionaliste din ce în ce mai prezente. Campionatul European de Fotbal 2012 care tocmai s-a încheiat a fost simbolul perfect al acestei stigmatizări. Presa occidentală a profitat de ocazie pentru a vorbi despre problemele Europei de Est, alimentând stereotipurile născute în secolul trecut. Au existat nenumărate articole despre rasismul şi antisemitismul din Polonia, clasele populare din Ucraina şi fetele uşoare din Europa de Est.

"Întunericul din sufletele oamenilor"

Înaintea Campionatului European de Fotbal, un anunţ publicitar la televiziunea olandezăîncuraja femeile să nu-şi lasă bărbaţii să plece în Ucraina sau Polonia. "Voi, femeile, încheiaţi un contract de 3 sau 5 ani cu compania energetică din Olanda şi veţi primi cadou bere", sugera o voce de femeie pe un ton de conspiraţie.

Acest anunţ este un exemplu clar de sexism şi rasism. Femeile din Europa de Est sunt prezentate aşa cum olandezele nu vor fi niciodată. Nu este de mirare că activistele ucrainene din Femen, renumite pentru acţiunile lor publice cu sânii goi, au întâmpinat Euro 2012 cu sloganul: "Ucraina nu este un bordel". Şi totuşi acesta este unul dintre cele mai puţin urâte stereotipuri. În Liov, un jurnalist de la The Guardian, Michael Goldfarb, afirmă că a văzut "întunericul din sufletele oamenilor". El a ţintit fără încetare Polonia. A numit această ţară "centrul Holocaustului", fără a reaminti vina regimului nazist.

Cum se poate schimba această imagine în Europa de astăzi, modelată de Uniune? Răspunsul este în mâinile "instalatorilor polonezi" şi al "ucrainencelor uşuratice".

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect