Irlanda şi Grecia, fraţi de arme

Ultima săptămână a dezvăluit două moduri foarte diferite de exprimare a frustrării cetăţenilor în Grecia şi Irlanda, cei doi membri ai Uniunii Europene în avangarda îndelungatei crize a datoriilor suverane din zona euro. Însă cele două ţări sunt asemeni "fraţilor de arme", vor să iasă cât mai repede din criză şi vor să aibă un cuvânt de spus în funcţionarea zonei euro, afirmă un analist.

Publicat pe 28 februarie 2011 la 16:24

În timp ce alegătorii irlandezi din Dublin, Cork şi Limerick mergeau la vot, cetăţenii greci din Atena, Salonic şi Patras şi-au evacuat mânia printr-o săptămână de acţiune sindicală, culminând miercuri cu o grevă generală la nivel naţional, de 24 de ore. În timp ce unii cetăţeni îşi ocupau mâinile votând, alţii îşi exercitau drepturile dând din pumni şi din picioare.

În Dublin, un nou guvern va prelua acum mandatul. Rezultatele alegerilor generale de vineri nici că puteau fi mai clare. Mai mult de 70% din electorat a participat la vot iar rezultatul a măturat puterea coaliţiei la guvern. A fost prima înfrângere pentru un guvern din zona euro de la începutul crizei datoriilor. Schimbarea de putere în noul parlament din Dublin, Dail, a produs cea mai mare întorsătură în politica irlandeză din 1932 încoace. S-ar putea spune că este de-a dreptul o revoluţie democratică câştigată în urnele de vot.

Prin contrast, majoritatea cetăţenilor în Grecia şi-au văzut de treburile lor de zi cu zi şi au încercat să ajungă la locurile de muncă, în ciuda problemelor cauzate de numeroasele greve în serviciile publice şi de transport. De-a lungul ultimelor luni, numărul de participanţi la demonstraţii pe străzile din Atena a fost în constantă scădere. Între timp, nivelul de violenţă afişat în timpul acestor manifestaţii de o gloată minoritară care încerca să le deturneze continuă să fie un spectacol prea des văzut.

Reducerea veniturilor, sursă comună de frustrare

Exasperarea din cauza reducerilor veniturilor lor, în alocaţii şi pensii – în special în sectorul public – caracterizează mânia multor cetăţeni, atât în Grecia cât şi în Irlanda. Această percepţie legitimă se bazează pe sentimente pe care şi guvernul lui Georgios Papandreou de la Atena, şi noua coaliţie din Dublin trebuie să le înfrunte. În ambele ţări pluteşte, omniprezentă asupra cetăţenilor, această impresie că sunt nişte furnici zdrobite sub tălpile unor forţe economice şi ale unor mari jucători financiari.

Niciuna dintre ţări nu vrea să fie percepută ca simplă executantă a ordinelor UE sau FMI. În aceste condiţii nu trebuie subestimat nici faptul că în ambele ţări subzistă o cultură bătăioasă şi rezistentă la schimbări.

Deschiderea aşa-numitelor profesii închise în Grecia prin intermediul unor schimbări legislative, incluzând multe bresle, printre care farmacişti, avocaţi şi şoferi de camioane, continuă să fie controversată. Printre oponenţii acestei deschideri se numără şi membri ai Parlamentului de toate obârşiile, dintre care mulţi sunt avocaţi, notari şi alţi reprezentanţi ai acestor profesiuni liberale.

În Irlanda, singurul subiect care uneşte atât membri ai fostului guvernului, acum pe plecare, cât şi partidele de opoziţie victorioase, este apărarea ratei scăzute de impozitare a profitului întreprinderilor. Această coaliţie de la Dublin se va ţine "cu dinţii şi ghearele" de această rată de 12,5% împotriva "prădătorilor" de la Berlin, Paris şi Bruxelles, care urmăresc o creştere a acestor impozite pe profit, în prezent ridicându-se cam la jumătatea mediei Uniunii Europene.

În cazul Greciei, rezistenţa faţă de schimbare şi diluarea iniţiativelor legislative privind deschiderea "profesiunilor închise" este o modalitate de a ţine concurenţa departe de aceste sectoare, împiedică inovaţiile şi protejează interesele particulare ale unor minorităţi organizate.

În schimb, oricât de controversată ar fi rata irlandeză de 12,5% a impozitului pe profit pentru alte ţări din UE, în ultimul deceniu opţiunea impozitării reduse a fost folosită pentru a atrage investiţiile unor companii precum Google, Microsoft Corp, Dell computers, fabricantul de medicamente Pfizer şi firme din sectorul financiar de aici până în Hong Kong.

Ambele ţări caută să-şi rezolve munţii de probleme prin cheltuieli de consum şi înfruntă nemulţumirea care rezultă din măsurile de austeritate ale guvernului sprijinind o recuperare economică bazată pe exporturi.

În cauză, lipsa unei baze comune europene de impozitare

În acest context, nu este neapărat esenţial pentru Irlanda să-şi apere rata actuală a impozitului pe profit. Această controversă cu alţi concurenţi UE scoate în evidenţă nu atât cât de mici sau mari ar trebui să fie impozitele, ci lipsa unei baze comune, convergente, de impozitare pe continentul european. Dezbaterea asupra ratei irlandeze de impozit pe profit a deschis, de fapt, o oportunitate pentru a discuta mai pe larg în ce fel de regim de impozitare cei Douăzeci şi Şapte de membri UE şi cei Şaptesprezece membri ai zonei euro doresc să-şi desfăşoare afacerile în viitor.

Guvernul Papandreou în Atena şi viitorul guvern de coaliţie din Dublin trebuie să se ocupe de acceptarea politică a durelor programe de austeritate. Mai mult, ei trebuie să-şi asigure legitimitatea lor în timp, în ciuda măsurilor percepute ca fiind abuzive de către majoritatea societăţii în Irlanda şi Grecia.

Dar Irlanda poate avea acum un avantaj, care va fi urmărit îndeaproape în Grecia. În timp ce noul guvern se instalează şi caută să renegocieze termenii şi condiţiile pachetului de salvare UE-FMI, se va descoperi câtă latitudine are la dispoziţie şi ce flexibilitate sunt dispuse să afişeze cele două instituţii de finanţare. În special partea de asistenţă financiară a Uniunii Europene este un subiect important de nemulţumire în Dublin. Împrumuturile prezintă o rată a dobânzii de 5.83%, cu mult mai mult decât ceea ce i se cere Greciei, într-o situaţie similar de strâmtorată.

În această privinţă, ambele state sunt fraţi de arme. Ei au nevoie de o mai mare flexibilitate în condiţiile acordurilor financiare pe care mulţi le simt mai degrabă ca o povară decât un pachet de salvare. Riscurile sunt ridicate, inclusiv cele de insolvabilitate unilaterală sau de incapacitate de plată comună.

Cursul evenimentelor de la Dublin şi Atena este dificil de prezis. Ambele ţări vor rămâne în centrul atenţiei cât timp se urmăresc traiectoriile reformelor lor şi se caută soluţii mai largi pentru criza zonei euro, în curs. Diferenţa majoră între Grecia şi Irlanda, pe de o parte, şi ceilalţi membri ai zonei euro de cealaltă parte, este că cetăţenii din Atena şi Dublin înţeleg jalea cauzată de ceea ce li se întâmplă. Semenii lor din Portugalia, Italia, Spania şi de aiurea de pe continent riscă să afle şi ei cum este, şi ar fi mai bine mai degrabă mai devreme decât prea târziu.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect