Alegeți o limbă
Abderrahmane Dahmane, fostul consilier al preşedintelui Sarkozy în domeniul diversităţii, a anunţat că Islamul în Franţa a devenit “ţinta unei stigmatizări” şi, pentru a-şi exprima protestul, el a început să distribuie insigne în formă de stele verzi printre tovarăşii săi credincioşi, o reminiscenţă a însemnelor pe care evreii europeni erau obligaţi să le poarte în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Campania stelei verzi nu este atât o dovadă a prostiei creatorului ei, ci a insolenţei sale, mai ales că mai degrabă indigenii francezi sunt cei care se pot simţi incomodaţi în unele cartiere, confruntaţi cu găşti de tineri algerieni şi marocani. Iar pretenţiile de “stigmatizare” ale Islamului sună grotesc atunci când vedem cum catolicii sunt ridiculizaţi în Franţa şi în multe alte ţări din Europa de Vest. Cu şase ani în urmă un grup de activişti gay a organizat o “ceremonie de căsătorie” homosexuală nu în Marea Moschee din Paris, ci în Catedrala Notre Dame, iar în timpul acesteia au putut fi auzite cuvinte jignitoare la adresa Papei Benedict al XVI-lea.
Într-adevăr, dezbaterea în jurul laicităţii se concentrează asupra Islamului. Dar aceasta este, de asemenea, o dezbatere asupra viitorului Islamului în întreaga Europă. Partidul lui Nicolas Sarkozy este preocupat de probleme concrete care afectează, de asemenea, Italia, Olanda şi Suedia. Cum să gerezi musulmanii care organizează rugăciuni de grup pe străzile oraşelor? Trebuie introdusă mâncare halal în cantinele şcolare? Cum să gerezi problema studenţilor din Africa de Nord care protestează împotriva lecţiilor despre Holocaust, tratându-l ca pe o păcăleală inventată de sionişti. Ar trebui ca piscinele publice să rezerve orare separate pentru fetele musulmane?
Pentru stânga europeană orice discuţie asupra acestor probleme înseamnă rasism, pentru musulmanii radicali – stigmatizare. Dar lipsa de discuţie va duce la un singur lucru: în vreo zece ani majoritatea ţărilor din Vechiul Continent vor fi conduse de de-alde Marine Le Pen şi Geert Wilders.
