Alegeți o limbă
Deşi este primul şef de guvern din întreaga Europă de Est şi din zona Mediteranei care şi-a recunoscut homosexualitatea, numirea Anei Brnabić în funcţia de prim-ministru al Serbiei a fost primită cu oarecare răceală de activiştii LGBTI. Impresia– împărtăşită de numeroşi alţi observatori – este că a fost vorba în primul rând de o operaţiune de imagine adresată opiniei publice din Uniunea Europeană. Respectarea drepturilor LGBTI este considerată de acum un criteriu-cheie pentru evaluarea situaţiei drepturilor civice şi pentru considerarea unei ţări drept “europeană”, adică pentru a putea deveni stat membru al Uniunii Europene.
Până în anul 2013, drepturile LGBTI beneficiau doar de puţină atenţie în negocierile pe tema aderării la Uniunea Europeană. Însă recenta extindere a acestor drepturi în interiorul UE a condus la asocierea într-un mod din ce în ce mai strâns a recunoaşterii lor de perspectivele extinderii. În negocierile pentru admiterea Croaţiei, drepturile LGBTI au început să asume o pondere din ce în ce mai mare, iar acum obţin cu regularitate o atenţie specifică în cadrul rapoartelor anuale pe tema progreselor ţărilor candidate sau potenţiale candidate la aderare elaborate de Comisia Europeană şi de Parlamentul European.
Prin acordarea acestei atenţii, Uniunea Europeană transmite un mesaj precis celorlalte părţi: pentru a se ajunge la admiterea unei ţări, adoptarea de măsuri adecvate contra formelor de discriminare de tip sexual reprezintă o etapă indispensabilă. Ca efect, în ultimii ani, presiunile exercitate de Comisia Europeană au forţat guverne din regiunea Balcanii de Vest să adopte o serie de norme pentru combaterea discriminării, împotriva manifestărilor de ură de tip homofob şi în anumite cazuri pentru dreptul la identitatea de gen.
Activism transnaţional şi extindere
Angajamentele semnificative ale Uniunii Europene au fost motivul principal care a permis progrese legislative, politice şi sociale în privinţa situaţiei comunităţii LGBTI în Balcanii de Vest în ultimii ani. Progresele au fost facilitate şi de creşterea atenţiei pentru drepturile LGBTI la nivel internaţional – începând din Statele Unite în timpul mandatului Administraţiei Barack Obama – dar şi de eficienţa tot mai mare a activiştilor locali, din ce în ce mai vizibili şi din ce în ce mai interconectaţi la nivel transnaţional.
O evoluţie semnificativă a fost înfiinţarea organizaţiei LGBTI ERA, ce reuneşte principalele asociaţii LGBTI active în Balcanii de Vest şi în Turcia. Profitând de colaborările transnaţionale create în ultimul deceniu, organizaţia a fost înfiinţată în noiembrie 2015 şi datorită susţinerii primite din partea Uniunii Europene. În afară de a oferi asistenţă şi susţinere membrilor săi, ERA desfăşoară activităţi de cercetare şi de lobby, coordonând diverse iniţiative pe plan regional.
“Suntem mulţumiţi de relaţiile pe care le avem cu instituţiile europene”, afirmă Amarildo Fecanji, directorul executiv al ERA. “Dialogul este foarte intens şi direct, avem o comunicare foarte bună cu Comisia Europeană şi cu Parlamentul UE”, adaugă el. ERA colaborează cu aceste instituţii colectând şi transmiţând informaţii şi analize, cerându-i-se cu regularitate consultanţă pentru pregătirea rapoartelor anuale în domeniul extinderii UE. În opinia lui Fecanji, UE ar trebui să impulsioneze guvernelor ţărilor din Balcanii de Vest să stabilească relaţii mai strânse cu organizaţiile LGBTI din statele respective, pentru ajungerea la dialog.
Problema implementării
Dorinţa de aderare la UE a favorizat o serie de reforme legislative în sensul drepturilor LGBTI, uneori chiar foarte avansate din punct de vedere formal. Însă problema este că aceste norme rămân adesea doar pe hârtie, deoarece poliţia, magistraţii şi clasa politică nu se implică în aplicare. Potrivit lui Koen Slootmaeckers, cercetător la Queen Mary University din Londra, “UE ar trebui să înceapă să evalueze în mod diferit progresele care sunt înregistrate. Nu este suficient să ne limităm la a bifa căsuţe”. În schimb, este necesar să monitorizăm aplicarea şi amploarea reformelor adoptate, deoarece în unele cazuri drepturile LGBTI sunt promovate doar din raţiuni practice şi instrumentale.
În afară de problema normelor care rămân doar pe hârtie, mai este şi cea a progreselor înregistrate doar la nivel simbolic – cum riscă să se întâmple acum în Serbia cu Ana Brnabić. Chiar şi amploarea reală a paradelor gay pride care pot fi organizate în Balcanii de Vest tinde să fie supraevaluată, cum s-a întâmplat, spre exemplu, cu revenirea paradei la Belgrad în anul 2014. În pofida importanţei simbolice, atât timp cât manifestaţiile vor depinde de mobilizări masive ale forţelor de ordine nu vor fi un indice de mare progres.
Experienţa extinderii UE spre Est în perioada 2004-2007 a demonstrat cât de important este să fie promovate schimbări sociale şi culturale reale – altfel atenţia acordată cu greu de către ţări drepturilor LGBTI în procesul de aderare riscă să se diminueze. “Este nevoie să se acorde o atenţie specială activităţilor culturale”, afirmă, pentru OBCT, europarlamentarul Daniele Viotti, copreşedinte al intergrupului pentru tematica LGBTI. “Ca parlamentari, suntem deja implicaţi în organizarea de vizite şi în promovarea relaţiilor cu autorităţile şi cu activiştii locali. Totuşi, Comisia Europeană ar putea face mai mult, activând funcţionarii şi delegaţiile”, precizează Viotti.
UE face prea mult sau prea puţin?
Conform lui Koen Slootmaeckers, “o problemă este că activităţile UE nu reuşesc să contribuie foarte mult la schimbările sociale. Ar trebui să acorde o mai mare atenţie situaţiei persoanelor şi eforturilor acestora, ar trebui să asculte mai mult”. Chiar dacă sunt importante, activităţile UE în favoarea drepturilor LGBTI în Balcanii de Vest riscă de fapt să restrângă spaţiile disponibile pentru activiştii locali: doar ei pot dezvolta modele proprii de emancipare şi pot impulsiona transformări sociale mai autentice.
Organizaţiile care promovează cauza LGBTI în această regiune par să fie conştiente de riscurile asociate activismului Uniunii Europene. Amarildo Fecanji susţine că UE nu poate face mai mult decât ceea ce face deja (chiar dacă ar putea desfăşura activităţile într-un mod mai eficient): “UE nu impune o protecţie mai mare a drepturilor omului, ne ajută să schimbăm propriile ţări. Trebuie să ne dăm seama că integrarea europeană poate ajunge până la un anumit punct, restul depinde de noi”, apreciază el.
Pentru a susţine cauza LGBTI în Balcanii de Vest, una dintre măsurile cele mai importante pe care Uniunea Europeană le poate lua este concretizarea perspectivelor extinderii, pentru a evita să genereze deziluzii şi să ofere spaţii politice influenţelor Rusiei şi Turciei în regiune – ţări destul de îndepărtate de perspectiva europeană asupra drepturilor LGBTI. “Există riscul real ca UE să îşi piardă influenţa ca model. Se va câştiga doar dacă Europa reuşeşte să ofere o perspectivă clară acestor ţări şi să acorde mai multă atenţie temelor sociale şi civice”, afirmă europarlamentarul Daniele Viotti.
Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene. 
