Știri Croatia

Migraţie, fonduri europene şi bere

Sunt unii oameni care pleacă şi nu vor să se mai întoarcă, dar sunt alţii care, în pofida
faptului că ţara încă nu este pregătită în totalitate, utilizează fonduri ale Uniunii
Europene pentru a înfiinţa noi firme artizanale, precum producerea de bere artizanală
(craft beer).

Publicat pe 8 iulie 2018 la 21:24

A rămâne în Croaţia şi a deschide o fabrică de bere cu fonduri europene. Fenomenul berilor artizanale – din ce în ce mai popular în tânăra republică fostă iugoslavă – pare să sfideze două mari adevăruri din Croaţia contemporană: flagelul emigraţiei tinerilor şi incapacitatea ţării de a absorbi fondurile europene pe care le are la dispoziţie. Diversele cazuri ale berilor “Barba”, “Bura”, “Plavuša”, “Nova Runda”, “Varionica”, “Zmajsko” şi alte mărci artizanale transmise în ultima vreme de pe celălalt mal al Mării Adriatice prezintă tineri croaţi care au decis să rămână (ori să revină) în propria ţară şi să îşi continue pasiunile cu ajutorul finanţărilor comunitare. Aceste aventuri antreprenoriale au între ele multe aspecte în comun şi, chiar dacă rămân o excepţie în economia croată, reprezintă un punct de plecare bun pentru înfruntarea celor două probleme care caracterizează Croaţia de la integrarea în Uniunea Europeană în anul 2013: emigrarea şi utilizarea (deficientă) fondurilor europene.

O bere pentru a rămâne

În dialectul din regiunea Dalmaţia, “barba” este un apelativ care înseamnă “unchi” sau “bătrân”, un alt sens fiind cel de căpitan al unei nave. Din anul 2015, este şi numele unei populare beri artizanale din Split, produsă de Siniša Andjelić în colaborare cu unchiul său. Siniša, acum în vârstă de 33 de ani, a încercat să fabrice în străinătate prima sa bere produsă în casă (“homebrewed”). În anul 2013, când trăia în Norvegia, un prieten i-a arătat propriul său laborator artizanal pentru producţia de bere. “Producea berea chiar în camera sa, până când prietena lui l-a pus să aleagă: fie eu, fie berea! Şi s-au despărţit…”, îşi aminteşte Siniša amuzându-se.

Revenit în Croaţia, a început să studieze “fabricarea de bere în casă” (“homebrewing”) şi a început să facă primele experimente. “Unchiul meu era alături de mine de la primele eşecuri”, povesteşte Siniša, care locuieşte în Split. În anul 2015, aventura a fost marcată de o accelerare: marca “Barba” a fost înregistrată, în scurt timp a început producţia, iar în primăvara anului 2016 au fost vândute primele sticle. În prezent, Barba produce aproape 100.000 de litri pe an şi oferă locuri de muncă pentru cinci persoane, chiar dacă pentru Siniša Andjelić activitatea rămâne mai degrabă un “hobby” decât un efort cu normă întreagă.

“Timp de aproape un secol, în Croaţia dezbaterea era între ‘îmi place Ožujsko’ sau ‘prefer Karlovačko’. Acum, apare săptămânal o nouă bere artizanală!”, glumeşte Siniša. Acest sector într-adevăr este foarte dinamic. În aceeaşi perioadă în care în oraşul Split au apărut pe rafturi primele sticle de bere “Barba”, la aproximativ o sută de kilometri nord, în orăşelul Poreč, eticheta “Bura” ieşea pe piaţă. Creată de Alessandro Zecchinati, Claudio Rossi şi Veronika Beckers, doi italieni şi o tânără germano-istriană, “Berea Bura” (“Bura brew”) a fost lansată în 2015.

Newsletter în limba română

Inspirată din numele celebrului vânt adriatic, berea produsă în orăşelul Poreč ascunde şi ea povestea unei persoane revenite din străinătate. După ce s-au cunoscut în Dublin, Alessandro şi Veronika (acum soţ şi soţie) au decis să renunţe la locurile de muncă în domeniul IT pentru a deschide o mică fabrică de bere în Istria, unde până atunci doar îşi petreceau vacanţele de vară. În câţiva ani, producţia a ajuns la 50.000 de litri pe an, berea fiind comercializată în peste 120 de baruri, magazine şi restaurante din Croaţia, Italia, Elveţia şi Austria. “Lumea s-a săturat să consume bere produsă la scară industrială făcută într-adevăr inadecvat”, afirmă Alessandro, explicând astfel succesul Berii Bura.

Flagelul emigraţiei

Cu toate acestea, mărcile Barba şi Bura sunt două cazuri care merg împotriva curentului general. Mii de croaţi, în special tineri, fac călătorii în sens invers, optând să se mute definitiv în străinătate. Un raport recent al Reţelei Europene pentru Politici Sociale (European Social Policy Network) (ESPN Flash Report 2017/50) arată că, “deşi confirmările statistice sunt limitate, diverse indicii sugerează că în Croaţia are loc un nou val de emigrare început odată cu aderarea ţării la Uniunea Europeană, pe 1 iulie 2013”. Chiar dacă este dificil de cuantificat cu precizie, emigrarea este un subiect constant în ziarele croate.

Raportul ESPN arată că, deşi pe de o parte Oficiul croat pentru statistică (CBS) vorbeşte de 29.000 de cetăţeni care au emigrat în 2015 şi de peste 36.000 în 2016, pe de altă parte, autorităţile din Germania şi Irlanda – două dintre destinaţiile preferate de croaţi – înregistrează cifre mult mai mari. Spre exemplu, Berlinul semnalează în perioada 2014-2015 o creştere cu 34.000 a numărului rezidenţilor de naţionalitate croată, în timp ce Dublinul anunţă o creştere a numărului croaţilor de la circa o mie în anul 2009 la peste 5.000 în 2016 (potrivit CBS, niciun croat nu a plecat în Irlanda în 2015).

În concluzie, cifrele nu sunt în concordanţă, dar alarma a fost deja activată la Zagreb. Guvernul Andrej Plenković a suplimentat bugetul Ministerului Afacerilor Sociale, redenumit “Ministerul Demografiei, Familiei, Tineretului şi Politicilor Sociale”, în timp ce, recent, cotidianul Jutarnji List a dezvăluit că, potrivit noilor estimări statistice, Croaţia ar avea acum mai puţin de patru milioane de locuitori, faţă de 4,28 milioane, potrivit ultimului recensământ din 2011. Aderarea ţării la Uniunea Europeană şi aferentul acces la libera circulaţie comunitară au exacerbat fenomenul.

Plecările nu sunt cauzate doar de şomajul în rândul tinerilor, estimat să aibă o medie anuală de 27% (rata şomajului fiind mai mare în lunile de iarnă şi în zonele situate departe de coastă), ci şi de nivelul salariilor, relativ mici comparativ cu restul ţărilor UE (salariul mediu în Croaţia oscilează în jurul nivelului de 750 de euro pe lună), şi de o mai puţin tangibilă “lipsă de perspective”.

În sondajele efectuate în rândul tinerilor care intenţionează să plece, aspectul politic este menţionat cu regularitate, la fel şi dorinţa de a locui într-un stat “care să funcţioneze” şi în care educaţia să fie valorificată.

O oportunitate oferită de UE

Rămânerea în Croaţia şi deschiderea propriei afaceri nu este o aventură uşoară. Davor Simičić şi Matija Mrazek, producătorii Berii “Varionica”, îşi amintesc bine dificultăţile din primii ani. Originari din Split şi Zagreb, au înregistrat această marcă în anul 2014, “după un an de planificare şi luptă cu birocraţia”. Chiar şi după lansare, “primii doi ani au fost duri”, îşi aminteşte Davor Simičić. “Jumătate din producţie abia dacă acoperea costurile”, în principal cele ale spaţiului închiriat pentru producţia de bere. Dar primirea fondurilor europene oferă speranţe privind un viitor mai uşor.

În urmă cu şase luni, marca “Varionica” a primit aprobarea din partea Bruxellesului pentru o finanţare de 4,8 milioane de kuna (aproximativ 650.000 de euro) pentru construirea unui nou spaţiu de producţie, cu o capacitate de trei ori mai mare. În prezent, compania produce deja 120.000 de litri de bere pe an: “Avem dificultăţi în a face faţă cererii”, asigură Davor Simičić. În momentul de faţă, marca “Varionica” are patru angajaţi, dar se pregăteşte să integreze alţi şase până la sfârşitul anului 2018.

La fel ca Davor Simičić şi Matija Mrazek, la rândul său, Miroslav Šuvak intenţionează să apeleze la fonduri europene pentru construirea unei noi fabrici de bere. Împreună cu alte şase persoane, Miroslav se află la originea mărcii “Nova runda”, una dintre cele mai populare beri artizanale din barurile croate. Cu o producţie care nu se vinde nici la cutie, nici la sticlă, “această bere nefiltrată şi nepasteurizată se poate găsi doar la tejghea”. O opţiune care ar putea părea radicală, dar care în realitate a dat rezultate de-a lungul anilor. Lansată în 2013, “Nova Runda” produce 161.000 de litri anual.

Fiind printre primii care au lansat o berărie artizanală şi definindu-se “un ambasador al berilor artizanale” (întrucât îşi petrece cea mai mare parte a timpului pentru a “educa barmani, ospătari şi proprietari de restaurante”), Miroslav Šuvak le-ar putea deschide drumul noilor colegi inclusiv în utilizarea fondurilor europene. În această ţară, lipsesc proiectele suficiente pentru a atrage toate finanţările puse la dispoziţie.

Fonduri europene încă neutilizate

În luna martie, ministrul croat pentru Fonduri europene, Gabrijela Žalac, a declarat că ţara sa a absorbit doar 39% dintre cele 10,7 miliarde de euro puse la dispoziţie pentru perioada 2014–2020. “Obiectivul este a elabora contracte pentru restul de 60% din finanţările disponibile până la sfârşitul anului”, a promis Žalac (şi pentru 90% din finanţările disponibile până în 2020). Atragerea în mod deficient a fondurilor europene este o temă asupra căreia a intervenit recent şi guvernatorul Băncii centrale croate, Boris Vujčić, comentând impactul pozitiv al admiterii Croaţiei în UE acum cinci ani (exporturile au crescut cu peste 40%).

Premierul Andrej Plenković, în momentul prezentării noului ministru al Economiei, Darko Horvat, la sfârşitul lunii mai, a exprimat dorinţa ca noul titular al portofoliului să contribuie “la o mai bună absorbţie a fondurilor europene”, lucru recomandat recent şi de Banca Centrală Europeană. Această întârziere în folosirea fondurilor europene îşi are originile atât în faptul că fondurile preaderare şi cele acordate prin programul precedent nu au fost epuizate total în termenele prevăzute, cât şi problema că se deprinde lent expertiza necesară participării la proiectele comunitare.

La fel ca în cazul emigraţiei tinerilor, şi în acest context experienţa tinerilor maestri berari este împotriva curentului general. Formularea unei cereri de finanţare din partea Bruxellesului rămâne un demers complicat (“doi ani de muncă”, afirmă Davor Simičić, de la “Varionica”), dar nu imposibil. Odată obţinute, fondurile europene deschid noi oportunităţi.

La cinci ani de la aderarea Croaţiei la UE, nu rămâne decât să celebrăm această perioadă cu o bere artizanală croată şi să sperăm că exemplul acestui sector mic aflat în creştere trage după sine restul ţării. Živjeli!

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect