Taxarea băncilor, demonstrându-le în acelaşi timp soliditatea prin publicarea testelor lor de rezistenţă : reuniţi în cadrul Consiliului Europeandin 17 iunie, cei Douăzeci şi Şapte au favorizat măsurile tehnice. De data aceasta, nicio iniţiativă majoră precum cele 750 de miliarde de euro ale Fondului European de Stabilitate, ci un mesaj adresat pieţelor financiare care continuă să speculeze împotriva anumitor ţări din zona euro.
Fondul de Stabilitate a permis de a nu depinde în întregime de restul lumii. Publicarea testelor de rezistenţă trebuie să arate pieţelor că băncile sunt mai solide decât cred acestea. Proiectul de taxă bancară permite Europei să reia iniţiativa, întrucât măsura va fi discutată de către G20. Desigur, poate lua ceva timp înainte de a putea măsura eficacitatea acestor măsuri (şi, după cum arată revista noastră de presă, ziarele europene sunt împărţite pe această temă). Dar singura certitudine este că marginea de manevră a Uniunii Europene este restrânsă. UE este un pic în poziţia unei persoane care se află pe nisipuri mişcătoare. Dacă nu face nimic, depinde de un ajutor extern pe care nu îl poate controla şi riscă să se scufunde încet. Dar dacă se mişcă prea mult, îşi agravează cazul şi semnalează lumii întregi că este vulnerabilă.
Un alt punct de echilibru dificil de menţinut este cooperarea între statele membre şi între cele douăzeci şi şapte de instituţiile comunitare. Întrucât preşedinţia rotativă a UE este asigurată, până în 30 iunie, de o ţară, Spania, al cărei viitor este nesigur, deoarece ar putea fi următoarea ţintă a pieţelor. Iar următoarea preşedinţie va fi a unei ţări de care nu se ştie dacă are un viitor, Belgia, care riscă să nu aibă un guvern înainte de mai multe luni. În aceste nisipuri mişcătoare, membrii UE trebuie mai mult decât oricând să dea dovadă de solidaritate. Începând cu auto-proclamatul motor franco-german.
Eric Maurice