Robert Fico şi acoliţii săi din partidul naţionalist slovac fac mult zgomot. Ar fi bine să ne păstrăm calmul şi să punem punctele pe "i". Noua Adunare Naţională propune introducerea unei legi privind dubla cetăţenie. Aceasta ar putea fi acordată tuturor vorbitorilor de limbă maghiară dincolo de graniţe care ar solicita-o în mod individual, printr-o procedură accelerată [textul ar putea intra în vigoare pe 20 august, sărbătoarea naţională maghiară].
Modificarea legii actuale se va face urmând exemplul României. Dar trebuie reţinut că această problemă este rezolvată în acelaşi mod în Slovacia, Serbia, şi în multe alte ţări europene. Fiindcă, prin intermediul reprezentanţilor lor legali, maghiarii din Transilvania, Slovacia, Voivodina şi Ucraina au cerut dubla cetăţenie, guvernul maghiar are obligaţia morală să le-o acorde.
Nu este numai anecdotic faptul că doar Bratislava critică această măsură. Bucureşti şi Belgrad au primit demersul cu înţelegere, în timp ce la Kiev a fost aprobat tacit. Politica desfăşurată de Robert Fico şi partenerul său de coaliţie [Partidul Naţional Slovac, de extremă dreaptă] prefigura acest număr de circ, chiar dacă alegaţia de securitate naţională slovacă este o nebunie.
O regiune văzută ca o piaţă
Cu toate acestea, spre deosebire de legea privind limba slovacă [care impune utilizarea limbii slovace în administraţii, cu excepţia comunelor locuite de maghiari într-o proporţie de peste 20%], legea cetăţeniei maghiare nu face rău nimănui. Mulţi i-au înţeles mesajul. Şi, deşi campania pentru alegerile parlamentare este în toi, opoziţia de centru-dreapta nu s-a aliniat în spatele lui Fico.
Poate că nu este departe momentul în care majoritatea alegătorilor slovaci vor înţelege că maghiarofobia afişată a lui Fico nu serveşte interesele Slovaciei, ci interesele celor care se bucură de ciorovăiala din Europa Centrală. Să nu ne facem iluzii: Uniunea Europeană rămâne compusă din oameni din Vest şi de oameni din Est. Zâmbetul liderilor politici occidentali ascunde condescendenţa lor faţă de "aceste popoare post-comuniste".
Pentru ei, această regiune marcată de era comunistă este în primul rând o excelentă piaţă de desfacere, şi această abordare nu permite solidaritate. Marile puteri occidentale care conduc UE şi continentul după interesele lor economice ar fi contrariate de apariţia unei unităţi puternice şi omogene în Europa Centrală, în jurul unor interese comune.
Cele patru ţări de la Vişegrad au de jucat un rol
Toamna trecută, preşedintele francez, rănit în mândria lui, a deplâns faptul că cele patru ţări din Grupul de la Vişegrad [Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria] organizaseră o reuniune înainte de summitul UE. Sarkozy i-a sfătuit apoi să nu facă o regulă din aceste înţelegeri preliminare. Îngrijorarea francezilor ar trebui să fie o încurajare pentru regiunea noastră. În jurul unei axe nord-sud, de la Polonia la Slovenia trecând prin România, prin dezvoltarea infrastructurilor, cooperarea energetică, exploatarea pieţelor de vecinătate, reprezentarea comună a intereselor agricole, aceste ţări ar putea fi o contragreutate în estul continentului, ceea ce ar prinde bine întregii Uniuni.
Câţi ani vor fi necesari pentru ca oamenii politici ai regiunii noastre să realizeze că lăsându-se prinşi în capcana certurilor inutile, ei lasă să treacă şansa de a apăra adevăratele interese naţionale ? Întrucât Fico maghiarofobul şi naţionaliştii maghiari blocaţi în trecut nu apără interesele naţiunii lor, ci pe cei al căror interes este ca această regiune să nu poată fi niciodată o forţă unită şi să ocupe locul cuvenit într-o Europă comună.