Alegeți o limbă
“Uniunii Europene îi place să susţină că este o forţă binefăcătoare. Dar în aceste ultime zile, aproximativ 1 200 de refugiaţi au pierit înecaţi în apele Mediteranei”, scrie The Economist, potrivit căruia “un număr neprecizat fug de război şi de persecuţiile din Siria, Eritreea şi din Somalia. Ei au murit în parte pentru că politica europeană în materie de azil este un eşec politic şi moral”.
Chiar dacă Europa nu poate nici să rezolve problemele aflate la originea acestui exod nici să-i primească pe toţi cei care iau parte la el, ea trebuie să intervină. Totuşi, notează revista,
ea nu angajează în salvarea pe mare decât o treime din bani şi mai puţin de o zecime din personal faţă de anul trecut. Mai multe ţări susţin că probabilitatea de a fi salvaţi îi încurajează pe migranţi să se îmbarce. De fapt, UE propune să nu facă nimic şi să privească oameni nevinovaţi înecându-se astfel încât alţii să nu fie tentaţi să-i urmeaze. Această logică este pe atât de greşită pe cât e de dezgustătoare din punct de vedere moral.
“Dacă UE vrea să fie la înălţimea valorilor sale, ea trebuie să acţioneze pe mai multe fronturi în acelaşi timp”, adaugă The Economist, care sugerează să se “creeze tabere în ţările de pe malul sudic al Mediteranei” pentru a trata rapid, echitabil şi eficient cererile de azil.
Migranţii economici a căror cerere este respinsă vor trebui retrimişi acasă. Şi statele membre trebuie să se angajeze să-şi primească partea de refugiaţi – ceea ce ar trebui să fie acceptabil pentru 500 de milioane de cetăţeni bogaţi ai UE. […] Europei îi place să se vadă drept un model de ţări capabile să se pună de acord pentru a face lumea un loc mai bun. În acest moment, refugiaţii fac să ne fie ruşine de această imagine.
