Alegeți o limbă
În general, sindicatele comuniste, manifestaţiile unde se defilează cu portrete ale lui Che Guevara şi lozincile socialiste nu sunt asociate dreptei politice. Şi totuşi acest lucru se întâmplă în Portugalia, zilele acestea. Când li se pun întrebări despre cauzele problemelor financiare ale Portugaliei, tovarăşii de la Lisabona din confederaţia sindicală muncitorească CGTP şi deputaţii conservatori dau acelaşi răspuns: euro este sursa tuturor relelor de care suferim.
Înainte de introducerea monedei unice, în 2002, ţara putea să treacă peste diversele turbulenţe financiare prin devaluarea monedei naţionale, escudo. Această manoperă permetea scăderea preţului pe un segment al datoriei publice şi ameliorarea competitivităţii ţării pe plan internaţional, propunând pe piaţa comună produse la preţ redus.
Fado pentru moartea monedei escudo
Această epocă s-a încheiat, iar situaţia Portugaliei pune în sfârşit întrebarea crucială: poate oare funcţiona o monedă unică într-o comunitate atât de eterogenă din punct de vedere economic? În cazul Greciei s-a spus că prăbuşirea economică a fost cauzată de manipulările bugetare. În Irlanda, băncile sunt arătate cu degetul. În Portugalia, niciunul dintre aceste pretexte nu a fost invocat. Cetăţenii, statul şi băncile s-au îndatorat prea mult faţă de performanţele lor economice. În ultimii zece ani, ţara nu a trecut prin nicio perioadă de creştere. Euro a atras după sine dobânzi scăzute, ceea ce a condus la creşterea exponenţială a creditului şi la planul de salvare de astăzi. Din acest punct de vedere, portughezii vor continua să dedice numeroase fado [cântec popular trist] dragului lor escudo.
Cu toate acestea, elitele politice încă mai ţin strâns de euro. Problema de fond provine din dezechilibrele economice şi sociale. Ţările industrializate bogate, precum Germania sau Austria, intră în concurenţă cu ţări care nu au exporturi mari, precum Portugalia şi Grecia, în aceleaşi condiţii de piaţă. Până în prezent lucrurile nu s-au petrecut bine. Dacă vrem ca această situaţie să se schimbe, trebuie să schimbăm modul operator.
Programele de austeritate trebuie revizuite
Mai întâi, programele de austeritate impuse de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional trebuie revizuite. Măsurile aplicate în Grecia şi Irlanda nu au făcut decât să adâncească groapa, împingând cele două ţări spre recesiune atunci când ele aveau nevoie de o creştere economică. În Portugalia, planul de salvarea a fost ameliorat, oferindu-se condiţii mai blânde. Şi totuşi, ţara nu va putea să suporte reducerile bugetare şi presiunea fiscală mărită. Recesiunea se întrevede la orizont.
Dar măsurile pe termen scurt nu vor fi suficiente. Pe moment, politica Băncii Centrale Europene (BCE) s-a mărginit - conform misiunii ei - la controlul inflaţiei. Efectele obţinute au fost implicit limitate. O eroare a mecanismelor de supraveghere a permis explozia creditului care a fost fatală Spaniei şi Portugaliei. Propuneri precum cea a economistului american Roman Frydman - care cere o intervenţie mai strictă a BCE pentru a limita acordările de credite în perioade de expansiune economică - au fost respinse până acum.
Fireşte, aceste subiecte vor fi abordate în cadrul noului Pact de competitivitate al UE. Dar acest pact este mult prea vag şi unilateral. El sancţionează ţările care au deficite bugetare foarte mari, dar în acelaşi timp încurajează ţările care au exporturi excedentare, precum Germania, să-şi amelioreze performanţele - prin stimularea pieţei interne, de exemplu.
Vestea bună este că ideile strălucite nu lipsesc. Cea rea este că Europa se îndreaptă într-o direcţie foarte diferită, după cum o demonstrează succesul electoral al Adevăraţilor Finlandezi.
