Alegeți o limbă
Anunţând-şi pe 29 ianuarie – cu ocazia unei intervenţii televizate – intenţia de a aplica economiei franceze măsuri inspirate de competitivitatea germanică, Nicolas Sarkozy a plasat modelul german în inima campaniei pentru alegerile prezidenţiale franceze.
Pentru Le Monde, această referinţă la Germania devine "o obsesie" a preşedintelui şi a viitorului candidat la propria lui realegere:
Nu este bine plasat în sondaje, nu este iubit de către francezi. Atunci face campanie în cuplu: el şi Angela Merkel; Franţa şi Germania. Împreună suntem mult mai puternici! Ca urmare a crizei financiare din această vară care era să spulbere zona euro, Nicolas Sarkozy a făcut din Germania singurul său argument de campanie. Germania a devenit unica sa referinţă. [Dar] Franţa nu este Germania şi nu a existat niciodata doar o singură politică posibilă. Campania electorală este făcută să dovedească acest lucru.
Newsletter în limba română
Le Figaro, care merge până la a-şi pune întrebarea "dacă prezidenţialele nu vor fi un referendum despre modelul economic german", consideră că Nicolas Sarkozy are "motive serioase pentru a juca această carte".
Este dificil să ceri alegătorilor să-şi strângă centura în plină criză, şi deci este mai bine să fie dată ca exemplu ţara care, în mod incontestabil, s-a descurcat cel mai bine în Europa. Francezii sunt gata să-l urmeze pe acest teren: imaginea Germaniei este mai bună ca niciodată în opinia publică.
În acest context, o întrebarea se pune în mod inevitabil: "Germania este oare un model?" La Croix, care afişează astfel pe prima pagină, se întreabă:
"Există oare în lume o ţară model, un sistem politic perfect matur, o orientare economică ideală care depăşeşte frontierele, culturile şi mentalităţile? […] În aceste vremuri de criză, în care finanţele statelor europene sunt în pericol, Germania apare drept un elev bun, apreciat de examinatorii-agenţii de rating pentru că a ştiut să-şi gestioneze cât mai bine bugetul, evitând să-şi mărească deficitele. […] Până într-acolo încât înşişi germanii sunt uimiţi, nefiind cu toţii convinşi de excelenţa lor. Reuşita germanică trebuie deci analizată în detaliu şi, odată ce este făcut acest bilanţ, trebuie să ne întrebăm dacă este posibil să o transpunem şi în altă parte.
Referitor la acest aspect, Libération este mai degrabă sceptic:
Bineînţeles că nimeni nu contestă parteneriatul franco-german, o "comoară" care trebuie păstrată şi care a fost dintotdeauna un motor indispensabil al construcţiei europene. Şi fără îndoială că Franţa trebuie să ia lecţii de la vecina ei. Numai că şeful statului a uitat să precizeze că liberalizarea pieţei muncii de cealaltă parte a Rinului a atras după sine sporirea precarităţii şi a numărului de muncitori săraci în proporţii considerabile. Şi că această cursă pentru competitivitate creează probleme la ora actuală pentru coeziunea societăţii germane.
