Alegeți o limbă
În discursul său de la Ankara din 27 iulie, primul-ministru britanic David Cameron şi-a manifestat indignarea în privinţa ritmului lent al negocierilor şi a promis să se lupte pentru aderarea Turciei la UE. Denis MacShane, fost ministru european din partea Partidului Laburist, a lăudat iniţial aceasta ştire, în paginile cotidianului The Guardian. "Adoptarea astăzi la Ankara de către David Cameron a politicii turcofile a lui Tony Blair, trebuie apreciată", a scris acesta, amintind cititorilor că fostului prim-ministru britanic i se datorează acţiunea unilaterală "care a determinat Consiliul Europei să stabilească o dată pentru începerea negocierilor de aderare a Turciei la UE".Totuşi, Cameron se confruntă în prezent cu un "peisaj politic diferit al UE", în care Germania şi Franţa, iniţial în favoarea iniţiativei lui Blair, sunt acum, de-a dreptul ostile în ceea ce priveşte aderarea Turciei la UE.
Mc Shane subliniază că "decizia lui Cameron de a se retrage din principalul grup politic de centru-dreapta, în care se găsesc Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy dar şi alte partide politice la putere în UE, semnifică faptul că vocea Marii Britanii este absentă din dezbaterile politice cheie ale UE, în privinţa Turciei". Turcia însăşi îşi diminuează propriile şanse, susţine acesta. "Ieri, minstrul turc al comerţului a spus că Turcia va susţine sancţiunile împotriva Iranului. Să reprezinte acest sprijin din partea Ankarei o manifestare a dorinţei de apropiere de UE?" Rămâne apoi perpetua problemă a Ciprului : "Turcia transformă Ciprul, pietricica din pantof, în cactusul din pantalonii săi, prin refuzul de a răspunde preocupărilor legitime ale ciprioţilor de a găsi o soluţie echitabilă pentru ambele părţi". Oricum, subliniază acesta, "marea naţiune turcofobă a UE se ascunde în spatele manevrelor grecilor şi a ciprioţilor, care se ocupă de soluţionarea problemei cipriote".
Europa duce lipsă de onestitate
Europarlamentarul conservator britanic, Daniel Hannan, a salutat în Daily Telegraph discursul lui Cameron şi a blamat UE pentru "lipsa de onestitate şi tratamentul umilitor" vis-a vis de populaţia musulmană vecină. Parteneriatul cu Turcia, susţine acesta reprezintă "o valoare strategică, o modalitate de a susţine lumea musulmană în realizarea democraţiei şi, probabil, este o cale de diluare a euro-federalismului".
De la lansarea negocierilor la începutul lunii octombrie 2005, Bruxelles nu a făcut nimic în afară de "false promisiuni". Turcia a trebuit să accepte "reforme umilitoare, mergând de la adoptarea statutului minorităţilor până la recunoaşterea istorică a masacrului armenian din 1915. Acesteia i se reprosează că este autoritară atunci când restrânge simbolurile care fac trimitere la credinţa islamică, şi este acuzată de fundamentalism atunci când nu face acest lucru".
Dar "dacă eu aş fi turc", scrie parlamentarul eurosceptic, "m-aş împotrivi aderării la UE". Turcia este o ţară dinamică cu - spre deosebire de UE - o populaţie tânără. Ultimul lucru de care are nevoie este o săptămână de lucru de 48 de ore, o politică agricolă comună, euro şi restul aparatului corporatist de la Bruxelles. De ce să te alături unei părţi a lumii care înseamnă tot mai puţin în economia mondială atunci când există o mulţime de noi pieţe la estul tău?
A fi membru NATO nu garantează integrarea în UE
Scepticul Frankfurter Allgemeine Zeitung reia teza utilizată de Cameron conform căreia unei ţări membre a coaliţiei NATO, care luptă în Afganistan, ar trebui să i se ceară să "păzească tabăra dar să nu i se permită să stea în interiorul cortului". Dacă faptul de a fi membru NATO este un criteriu de aderare, "UE ar trebui la fel de bine să admită Canada - şi de asemenea America. Ambele au mai multe ori mai puţine lucruri în comun cu Europa, iar din punct de vedere geografic, doar o mică porţiune din Turcia este ‘europeană’. Dar serios : De ce crede de fapt Cameron - şi cu câtă vervă - că poate face presiuni asupra UE şi asta fără nici un fel repercusiuni? Disensiunea dintre Paris şi Berlin este uriaşă – iar acesta este un element cheie care nu poate fi ocolit".
Turcia, mereu în schimbare, nu pare credibilă
Scriind în cotidianul Zaman din Istanbul, Amanda Paul observă că "până acum drumul a fost plin de gropi, ceea ce înseamnă că Turcia se află mai degrabă pe o "rută pitorească" decât pe o "autostradă" spre Bruxelles". Principalele state membre, sublinează aceasta, ar putea foarte bine să considere Turcia drept un partener valabil, cu o mare valoare strategică, dar în acelaşi timp, acestea o consideră un partener foarte diferit. "Aparent, sloganul UE "puterea este în diversitate" nu se aplică Turciei" ironizează aceasta.
Va avea discursul lui Cameron vreun efect? "Turcia i-ar putea cere să dovedească că cuvintele sale nu sunt doar vorbe în vânt. Acest lucru s-ar putea realiza, de exemplu, provocându-l în problema Ciprului". Dar problema, susţine aceasta, este că chiar cu cele mai bune intenţii din lume, percepţia negativă a Turciei aflate "într-un proces de transformare masivă", va prevala aproape întotdeauna. "Turcia este de cele mai multe ori văzută ca un loc frumos unde îţi petreci vacanţa, dar în nici un caz nu este genul de ţară pe care ne-am dori-o ca făcând parte din clubul nostru". "UE şi Turcia", scrie aceasta, sunt la o plimbare în "montagne russe". Au fost multe urcuşuri şi coborâşuri, şi vor mai urma şi altele. Din nefericire, un "montagne russe nu te duce nicăieri, el este destinat a se învârti continuu în cerc, şi are nişte ciudate opriri la mijlocul traseului. Aşa s-ar părea că se întâmplă şi cu relaţia Turcia - UE".
