Alegeți o limbă
Totul a început cu un murmur la sfârşitul iernii. Dar în fiecare zi care trece tonul devine din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai ameninţător : indiferent de numele dat - reprofilare, reeşalonare, prelungirea scadenţei - Banca Centrală Europeană (BCE) nu vrea să audă de o restructurare a datoriei elene, care ar implica creditori privaţi.
Până acum complet în concordanţă, BCE şi Germania se găsesc astfel făţiş în bătălie. Întrucât Berlinul susţine acum că o restructurare a datoriilor Greciei este indispensabilă, iar creditorii privaţi ar trebui să asume o parte din sarcină! Berlinului i s-au alăturat Olanda, Finlanda şi chiar, cu nuanţe, preşedintele Eurogrupului, luxemburghezul Jean-Claude Juncker. De cealaltă parte, Franţa sprijină fără discuţie poziţia BCE.
Continuând să nege realitatea, liderii europeni şi ai BCE cred că un al doilea plan de austeritate drastică, însoţit de privatizări masive, va permite, în ciuda eşecului primului plan, de a scoate Grecia din groapă. Cifrele, însă, lasă puţine speranţe. Deficitul bugetar continuă să derapeze, datoria Greciei va depăşi 150% din PIB până la sfârşitul anului.
Conform calculelor economiştilor, ar trebui ca ţara să aibă un excedent primar de cel puţin 6% timp de zece ani pentru a-şi putea onora mormanul de datorii. Iar Grecia, având în vedere slăbiciunea economiei şi industriei sale, prezintă un deficit structural de 5%. Iar planurile de austeritate nu pot decât agrava situaţia conturilor. Trebuie admisă această realitate : Grecia este insolvabilă.
Cu 20 de ani în urmă, Polonia o ducea mai bine ca Ungaria
De ce Banca Centrală Europeană refuză să admită acest fapt, şi exclude din principiu orice restructurare a datoriei? Este vorba de maximum 300 de miliarde de euro, o sumă desigur importantă, dar care reprezintă numai 2% din PIB-ul european.
O restructurare a datoriei ar face ca Grecia să fie interzisă pe pieţe timp de ani de zile, ţara nu s-ar putea refinanţa, spun bancherii de la BCE. Dar în realitate, Atena este deja complet exclusă de pe pieţe. "Statele care şi-au restructurat datoriile au scăpat cu bine. Departe de a fi izgonite de pe pieţe, de obicei şi-au redobândit rapid încrederea : investitorii preferă un păcătos redevenit solvabil unui model de virtute pe cale să se sufoce. Acum douăzeci de ani, Polonia, care îşi negociase o reducere a datoriilor, s-a descurcat mai bine decât Ungaria, care ţinea la reputaţia ei. Reducerea datoriilor nu este infamantă", reaminteşte economistul Jean Pisani-Ferry, de la Institutul Bruegel.
Mario Draghi, confirmat astăzi ca viitor preşedinte al BCE, citează de asemenea riscul de declanşare al unui "eveniment de credit", în caz de restructurare, care ar putea fi asimilat drept o incapacitate de plată. Dar acest eveniment de credit, atât de temut, a avut deja loc. În 13 iunie, agenţia de rating Standard & Poor's a redus nota Greciei la nivelul CCC. Grecia a devenit ţara cea mai prost notată din lume. Cu alte cuvinte, agenţiile de rating anticipează deja o incapacitate de plată asupra datoriei greceşti.
La grămadă, agenţia Moody's a pus BNP Paribas, Société générale şi Crédit agricole sub supraveghere negativă, cu ameninţări de degradare, ca urmare a expunerii acestora riscului grecesc.
Sistemul bancar european rămâne o cutie neagră
Cele trei bănci franceze ţinuseră discursuri foarte reconfortante privind angajamentele lor în Grecia. Dar ce au spus nu se potriveşte cu statisticile publicate de Banca Reglementelor Internaţionale, care vorbeşte despre o expoziţie de 15 miliarde de dolari (11 miliarde de euro) pentru băncile franceze.
Opacitatea cifrelor privind angajamentul real al băncilor pot fi găsite peste tot, inclusiv în ceea ce priveşte BCE. Potrivit unora, riscul grecesc pentru Banca Centrală Europeană se ridică la 45 miliarde de euro. The Wall Street Journal vorbeşte despre mai mult de 120 de miliarde de euro. Pe cine să credem ? Această situaţie reflectă o stare de fapt. În ciuda crizei, în ciuda tuturor promisiunile de reglementare şi control, sistemul bancar european rămâne o "cutie neagră".
Pe motiv de criză, băncile au obţinut să poată scăpa de orice normă contabilă pentru a-şi gera conturile cum vroiau. Testele de stres efectuate anul trecut pentru a măsura soliditatea celor 90 cele mai mari bănci europene au ilustrat până la caricatură opacitatea sistemului. Trei săptămâni după ce au trecut cu brio toate testele, trei bănci irlandeze au dat faliment !
Această situaţie este consecinţa alegerilor făcute de către BCE şi de guvernele europene în timpul crizei. În loc de a forţa băncile la o totală transparenţă privind bilanţurile lor, la curăţarea conturilor proprii de orice produse toxice, în loc să le forţeze să recapitalizeze, responsabilii politici au preferat să ia măsuri de urgenţă.
La rândul său, BCE le-a împrumutat la 1% toţi banii pe care-i doreau. Şi reîmprumutând la 3%, 5% sau 8%, era uşor pentru bănci să-şi facă noi margini de profit. Cele mai multe instituţii au fost în măsură astfel să prezinte, anul trecut, rezultate fabuloase, făcându-i să creadă pe toţi că efectele crizei erau complet şterse. Aceasta a fost o iluzie, sistemul bancar nefiind reformat.
Primul plan de salvare era destinat iniţial băncilor
O strategie similară, consistând în a amâna scadenţele şi deciziile, a fost adoptată în momentul exploziei crizei greceşti şi a datoriilor publice în Europa. Primul plan de salvare pentru Atena a fost mai întâi un plan de salvare a băncilor pentru a le ajuta să treacă vadul şi să se descotorosească în linişte de activele jenante.
În loc să schimbe direcţia, responsabilii instituţiilor emitente, sprijiniţi de o parte dintre guvernele europene, preferă să persiste. Argumentul suprem este de a reduce la tăcere orice contestare : a conduce o restructurare asupra Greciei ar putea provoca o reacţie în lanţ mai gravă decât cea înregistrată în urma falimentului lui Lehman Brother's, în 2008. Tot sistemul bancar european s-ar prăbuşi, prezice BCE.
Că BCE vrea sa sau nu, contagiunea s-a răspândit deja în întreaga zonă euro. Evoluţia datoriilor portugheze şi irlandeze o urmează pas cu pas pe cea a datoriei greceşti. Iar pericolul se apropie şi de sistemul bancar. BCE ştie mai bine decât oricine. De luni de zile, ea înlocuieşte piaţa interbancară pentru a asigura lichidităţile băncilor irlandeze şi portugheze. În ultimele zile, băncile spaniole au venit să bată la geam pentru a obţine banii pe care celelalte bănci nu vor să le mai avanseze.
Până când liderii europeni vor continua să întârzie marea curăţare a băncilor ? "Întrebarea nu este dacă Grecia va restructura, ci când şi cum?", repetă numeroşi analişti. Schimbările nu vor mai putea fi amânate mult timp. Cu pericolul de a vedea explodând şi Grecia şi zona euro.
Economie
Datoriile îngrozitoare din1990
"Putem forţa o ţară înglodată în datorii să îşi diminueze bugetul? Adresată la sfârşitul anilor 1990, în contextul acordurilor privind ştergerea datoriilor ţărilor sărace, această întrebare fundamentală li se impune în prezent liderilor europeni", scrie ziarul Le Temps. "Cât de sustenabilă este datoria unei ţări?", se întreabă cotidianul elveţian.
Întrebarea a fost analizată cu ocazia forumului de gestionare a datoriilor, organizat la începutul lunii iunie la Berna, de Banca Mondială. Conferinţa marca împlinirea a 20 de ani de la planul de ştergere a datoriilor statelor sărace, lansat în 1991 de Elveţia. A fost greu să nu ne gândim la situaţia din Grecia când Peter Niggli, directorul organizaţiei neguvernamentale Alliance Sud, a reamintit de cei "20 de ani de criză economică cu care s-a confruntat Africa", după care, la finalul crizei datoriilor din anii 1980, "i-au fost oferite credite noi pentru a le achita pe cele vechi, totul pe fondul unor programe de austeritate".
Peter Niggli a reamintit că, în urmă cu zece ani, în ţările emergente, o datorie a unui stat era considerată "nesustenabilă" dacă rambursarea dobânzilor aferente depăşea 15 % din profitul obţinut din exporturi. O pondere scăzută la 4 % în cursul eforturilor de reconstrucţie din Germania, după război. În urmă cu un an, cu ocazia lansării primului plan de salvare economică a Greciei, Fondul Monetar Internaţional sublinia că, în cazul acestei ţări, se va ajunge la "un vârf de 62 % înainte de a reveni la 17 % în 2015". De atunci, economia Greciei continuă să scadă.
