Alegeți o limbă
“Elveţia obligată să dea nume fiscului american”, titrează Le Temps, care explică faptul că autorităţile de la Washington au “reunit informaţii sensibile care le determină să acuze băncile elveţiene că i-au ajutat pe clienţii americani să nu-şi declare averea plasată în Elveţia”. La doi ani după afacerea UBS, care forţase Elveţia să livreze 5000 de nume ale clienţilor fiscului american, “Washington reclamă din nou nume ale clienţilor. Pentru a da un exemplu. Pentru a-i face să renunţe pe fraudatori şi să arate că Elveţia nu mai este un refugiu fiscal sigur”.
“Pentru negociatorii elveţieni, este deja clar că întrebarea nu mai este să ştim dacă ţara va trebui să se plieze pe această exigenţă, ci cum”, constată cotidianul genovez, care notează că “Statele Unite au anunţat deja că ‘o soluţie globală’ precum cea stabilită între Germania şi Marea Britanie ne le interesa”.
La câteva săptămâni după Germania, Marea Britanie a semnat într-adevăr un acord cu Berna referitor la averile britanice plasate în Elveţia. “Acest acord va permite Londrei să taxeze conturile deţinute de cetăţenii britanici în conturi secrete deschise în Confederaţia Helvetică”, explică Les Echos. Pentru cotidianul francez, “garantizând anonimatul deţinătorilor de conturi”, Elveţia “a salvat esenţialul din secretul său bancar.” Şi, în fapt, ea “a ajuns să fisureze unitatea europeană în materie de luptă împotriva evaziunii fiscale.”
