"O nouă Belgie", titrează Le Soir, după intronizarea regelui Philippe, în 21 iulie, care succede astfel tatălui său, Albert al II-lea.
O accesiune la tron pe care cotidianul francofon belgian o califică drept "un succes regal şi politic". Noul suveran, în vârstă de 53 de ani, adeseori criticat pentru timiditatea sa, a "trecut de prima încercare cu fruntea sus", se felicită cotidianul francofon. Într-o ţară profund divizată între flamanzi şi francofoni, el a marcat puncte "nu numai în ceea ce priveşte forma ci şi în ceea ce priveşte fondul", anunţând mai ales faptul că a demarat "contacte constructive" cu numeroasele entităţi ale acestui stat federal. Astfel, pentru Le Soir, Philippe
dă tonul unei deschideri de domnie. Belgia de după cea de a şasea reformă de stat, [care acordă mai multă autonomie regiunilor şi comunităţilor], a modificat centrul de gravitate al ţării. Noul rege îmbrăţişează cu entuziasm această nouă structură.
Newsletter în limba română
În partea flamandă a presei, De Standaard titrează asupra "regelui Philippe, 'unitate în diversitate'", parafrazând noua sintagmă exprimată în discursul monarhului, al primului ministru şi al preşedintelui Camerei reprezentanţilor. Căci "traumatismul de nonguvernabilitate care a ameninţat ţara şi amintirea celor 541 de zile fără guvern, [între 2010 şi 2011], se simte încă", după cum scrie cotidianul. După depunerea jurământului noului rege, în Camera Parlamentului au răsunat două imnuri: cel naţional şi cel european. Pentru De Standaard, este un semn că
Belgia va fi un crainic al Europei viitorului: un continent care uneşte popoarele fără a le ameninţa identitatea. Însă este în acelaşi timp un avertisment împotriva fărâmiţării ţării.
Pentru rege, previne De Morgen, "prima întâlnire serioasă nu va avea loc decât după mai 2014":ce se va întâmpla oare dacă Bart De Wever [liderul partidului independentist flamand N-VA (Alianţa neo-flamandă) va înregistra o victorie strălucitoare anul viitor, dacă Philippe va trebui să-l primească drept prim ministru [pentru a demara formarea unui guvern]? Va putea oare colabora un rege cu un regim care s-a declarat împotriva funcţiei sale şi contra continuităţii ţării?