Alegeți o limbă
După marea înfricoşare cu privire la supravieţuirea monedei euro, acum un an, astăzi este ameninţată o altă realizare majoră a integrării europene, şi anume libera circulaţie a persoanelor. Confruntate cu sosirea a aproape 30 000 de migranţi din Africa de Nord, Roma şi Paris nu au găsit nimic mai bun decât să ceară o revizuire a convenţiei Schengen, pentru a restabili controalele la frontierele interne şi pentru a împiedica hoardele de imigranţi ne-aleşi să vină să le ameninţe prosperitatea.
De când europenii se pot deplasa liber de la o ţară la alta, frontierele au încetat să întruchipeze aspectul cel mai vizibil al suveranităţii statelor. Dar astăzi, suveranitatea are vântul în pupă iar statele membre au preluat controlul în mai multe domenii în care se simt, în special pentru motive politice interne, mai în măsură să se ocupe de probleme, începând cu politica externă, şi acum cu securitatea internă. Doar dacă nu invocă, aşa cum a făcut Roma, solidaritatea partenerilor lor, atunci când lucrurile le scapă din mână.
Dacă cererea unei repartiţii mai echitabile a sarcinilor şi a cheltuielilor între cele 25 de ţări membre ale zonei Schengen este legitimă - în prezent statele de la frontierele externe ale zonei de liberă circulaţie sunt responsabile pentru aceste controale - simbolul nu este mai puţin puternic. Cu atât mai puternic cu cât această retragere coincide cu o deschidere, simbolic la fel de puternică : cea a pieţelor forţei de muncă din Germania şi Austria lucrătorilor din fostele ţări comuniste.
De când europenii se pot deplasa liber de la o ţară la alta, UE a încetat simbolic să mai reprezinte pentru ei o piaţă de desfacere comună, pentru a deveni o adevărată comunitate. Un progres realistic evident care a contribuit la construcţia Europei cetăţenilor mult mai mult decât tratatele, regulamentele sau alte directive. A o repune în discuţie înseamnă a ameninţa chiar unul dintre motivele de a fi ale Uniunii.
