Riga, 9 mai 2009: “Ruşii nu vor abandona ”. Comemorare a Zilei Victoriei sovieticilor împotriva naziştilor.

Suferinţa identitară a apatrizilor ruşi

De la independenţa ţării, după destrămarea URSS, statutul minorităţii rusofone continuă să învrăjbească societatea. După eşecul unui referendum privind utilizarea limbii ruse, astăzi în dezbatere este subiectul cetăţeniei.

Publicat pe 15 mai 2013 la 11:50
Riga, 9 mai 2009: “Ruşii nu vor abandona ”. Comemorare a Zilei Victoriei sovieticilor împotriva naziştilor.

Vladimir Linderman nu poate fi acuzat de lipsă de idei sau de lipsă de entuziasm. El a fost acela care, nu cu mult timp în urmă, a dezlănţuit patimi cu ideea lui de referendum pentru legalizarea limbii ruse în calitate de a doua limbă oficială din Letonia. Eşecul referendumului nu a surprins pe nimeni. Acum el se preocupă de cei aşa-numiţi non-cetăţeni.
Dl Linderman ar dori ca aceşti "străini", în majoritate persoane de naţionalitate rusă, fără cetăţenie letonă sau rusă, să poată obţine automat un paşaport leton. [Letonia diferenţiază cetăţenie şi naţionalitate. Cetăţenia înseamnă apartenenţa la o ţară, naţionalitatea este determinată de un criteriu etnic].
În timp ce Kremlinul deploră situaţia anormală a rusofonilor apatrizi, non-cetăţenii în marea lor majoritate ar avea totuşi mai degrabă tendinţa să nu dorească nicio schimbare.

Născută într-o nu foarte bună familie

Marina Afanasenko, 51 de ani, lucrează ca măturător de stradă. Printre gunoaie, câteva fâşii de afişe electorale amintesc de faptul că Riga se pregăteşte pentru alegeri municipale [în 1 iunie]. Dar pentru Marina, aceste fâşii de hârtie rămân doar gunoaie. Fiindcă ea nu poate vota.
"Eu şi soţul meu considerăm campaniile electorale drept un soi de emisiuni TV. În fiecare seară, în faţa televizorului, ne uităm să vedem cine a fost ales, sau cine s-a alăturat coaliţiei. Dar de 20 de ani încoace nu avem nicio influenţă asupra acestui proces", suspină Marina.
Dna Afanasenko este unul dintre cei 300 000 de non-cetăţeni. "Toate acestea fiindcă nu m-am născut într-o familie bună", explică ea. Părinţii săi ruşi au emigrat către Lituania, atunci sub ocupaţie sovietică, în 1947 şi 1952. Când a fost restaurată independenţa, doar cei care erau deja cetăţeni letoni înainte de 17 iunie 1940, data începutului ocupaţiei sovietice, au fost recunoscuţi drept cetăţeni. Iar legea respectivă se aplică automat şi urmaşilor lor.
"Eu pot încă admite ca părinţii mei, care erau imigranţi în această ţară, să nu poată obţine cetăţenia, dar eu şi copiii mei ne-am născut în Letonia. Noi nu suntem responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat înainte de a ne naşte", spune dna Afanasenko.
Pentru a obţine cetăţenia, trebuie trecut un examen scris de limbă şi istorie. Chiar dacă Marina ar învăţa limba letonă, ar rămâne o altă problemă. Ea nu ar putea recunoaşte că Uniunea Sovietică a ocupat Letonia. Acesta este răspunsul corect la întrebarea din testul de istorie. "Eu chiar cred că nu a fost o ocupaţie. Letonia a aderat voluntar la Uniunea Sovietică. De ce ar trebui să fiu obligată să mint?", se întreabă dna Afanasenko.

Un Parlament pentru non-cetăţeni

Kristine este o tânără rusofonă de treizeci de ani, cu părul brunet. Spre deosebire de Marina, pe ea nu o interesează dacă a fost sau nu ocupaţie. Ea tocmai a ieşit din oficiul leton pentru naturalizare, unde a trecut testul de istorie.
"L-am luat", se bucură tânăra. În trei sau patru luni, ea se va întoarce aici pentru a-şi schimba paşaportul violet de apatrid cu un paşaport albastru leton. Dar Kristinei nu-i pasă de culoarea paşaportului. "Cred că voi pleca în curând în Marea Britanie, şi în calitate de cetăţean leton nu voi mai fi stăvilită de nimic". Ea se potriveşte perfect cu portretul tipic al non-cetăţeanului care trece examenul în Letonia.
"Numărul cererilor de naturalizare creşte atunci când apar avantaje legate de cetăţenia letonă. De exemplu, în 2005, [după aderarea la UE], aproximativ 20 000 de non-cetăţeni au cerut să fie naturalizaţi. Trei ani mai târziu, atunci când Comunitatea Statelor Independente, şi mai târziu Rusia, a oferit non-cetăţenilor scutire de vize, numărul de cereri a scăzut puternic", explică directorul Oficiului Leton de Naturalizare. În ultimii ani sunt naturalizate doar aproximativ 2000 de persoane pe an.
Grupurile de sprijin pentru non-cetăţeni au acum idei noi, ca de exemplu alegeri alternative. "Congresul pentru non-cetăţeni" are intenţia să pună ideea în practică anul acesta, când letonii îşi vor alege reprezentanţii locali. Scopul acestei mişcări este de a crea un parlament care să se poată ocupa de drepturile acestora.
"Orice cetăţean al UE care locuieşte în Letonia de mai puţin de un an poate să voteze şi chiar să fie ales. Eu nu pot, deşi m-am născut şi am trăit toată viaţa mea aici", spune Vladimir Linderman.
Greu de crezut că acest bărbat amabil şi vorbind bine letonă este cel care a ameninţat să se arunce în aer (cu o bombă) în turnul bisericii Sf. Petru în 2001, cu ocazia procesului bolşevicilor ruşi din Letonia.
"Am decis să cer cetăţenia rusă", suflă acesta. "Rusia oferă pensionare la 55 de ani, în timp ce în Letonia trebuie aşteptată vârsta de 65 de ani", adaugă Marina. Mai rămâne de văzut dacă Rusia o va primi cu braţele deschise...

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect