Alegeți o limbă
Aţi auzit vreodată de expresia "sat Potemkin"? La sfârşitul secolului al XVIII-lea, elitele din Rusia se străduiau să arate lumii să erau mult mai puternice decât erau cu adevărat. În acest context, ţarul de la Sankt Petersburg a decis efectuarea unei vizite a demnitarilor străini de-a lungul fluviului Nipru, pentru a le arăta cât de mulţumiţi erau ţăranii din Ucraina care fusese ocupată de curând în legătură cu noua conducere rusă.
Ştiind că occidentalii nu se vor aştepta la o manipulare – demnitarii erau britanici, francezi şi prusaci – mareşalul Potemkin a construit sate mobile de-a lungul râului, exact prin zonele pe unde urmau să treacă ambarcaţiunile cu demnitari străini. Iar străinii au văzut ţărani care strigau şi erau plini de veselie, făcându-le cu mâna de pe maluri şi elogiind-o pe Ecaterina cea Mare. După ce demnitarii au trecut de primul sat, Potemkin a mutat oamenii mai departe, în timp ce ambarcaţiunile staţionau pe durata nopţii.
Străinii au revenit în ţările lor fiind surprinşi de puterea de influenţă şi de inteligenţa ruşilor, dat fiind că ucrainenii erau atât de încântaţi de noua putere. Dar cheia spre înţelegerea acestei manipulări şi a succesului “satului Potemkin” este faptul că străinii au vrut să creadă acest lucru, pentru că aveau nevoie de un succes în Rusia. În fond, totul se petrecea în 1787. America devenise o republică şi Franţa imperială se clătina. Vechile sisteme se prăbuşeau şi apărea o nouă ordine. Demnitarii au văzut lumea pe care voiau să o vadă, nu cea care era de fapt.
Perspectiva unui eşec, invizibilă
Să revenim în prezent. Troica (UE, FMI şi BCE) – un nume cu rezonanţă rusă – se concentrează acum pe situaţia din Irlanda. Iar reprezentanţii acesteia vor pleca de la Dublin spunând că situaţia este foarte bună. Le-am arătat bilanţurile exporturilor şi cifrele PIB-ului irlandez – “satele Potemkin” de acum – şi vor pleca fericiţi, fără a ţine cont de rata şomajului, de migraţie, de scăderea garanţiilor bancare şi de faptul că piaţa de retail se prăbuşeşte. Vor vedea ceea ce vor să vadă.
Reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale nu văd situaţia reală, lucrurile rele, pentru că, la fel ca străinii invitaţi de Rusia atunci, nu vor să vadă aceste lucruri. Vor să vadă doar propria propagandă, pentru că nu pot face faţă perspectivei unui eşec. Prin urmare, să reţinem de la reprezentanţii instituţiilor financiare că planurile de austeritate trebuie să prevaleze, pentru că perspectiva unui efect de domino este prea oribilă pentru a fi luată în calcul.
Dar jocul nu s-a încheiat. Să vă spun un secret rautăcios: Troica a devenit inutilă. Da, inutilă. Planurile de relansare ale FMI şi UE ţin de domeniul trecutului. Indiferent ce am face, evenimentele sunt mai puternice decât noi.
“Carantină financiară”, pentru a preveni eşecul
Troica a eşuat, pentru că scopul ei principal nu era salvarea Irlandei, Greciei şi Portugaliei, ci stabilirea unor proiecte pentru relansarea acestor ţări în cadrul unui proiect mai amplu pentru salvarea monedei euro. Pentru a face acest lucru, Troica trebuia să arate că Irlanda, Grecia şi Portugalia sunt singurele care au făcut greşeli şi că trebuiau relansate doar prin izolare. Această politică izolaţionistă este un fel de “carantină financiară” menită să prevină contagierea. Dacă misiunea Troicăi ar fi funcţionat, plasarea acestor ţări în “carantină financiară” urma să aibă ca rezultat consolidarea băncilor europene. Scopul UE şi FMI nu este salvarea acestor state, ci să se asigure că nimeni nu pune prea multe întrebări despre bilanţurile necunoscute ale băncilor europene.
Dar planul nu a funcţionat. Băncile europene sunt pline de investiţii ineficiente. Iar toată lumea se teme din această cauză. În acest context, băncile nu îşi mai acordă împrumuturi una alteia pentru că nu au încredere. Acest lucru nu este surprinzător, dat fiind că toată lumea a minţit. Aceasta este o criză a lichidităţilor. Criza datoriilor statelor suverane contribuie la accentuarea sentimentului de panică, astfel că doar Banca Centrală Europeană (BCE) mai cumpără certificate de obligaţiuni ale statelor suverane. Dar acest lucru intră în contradicţie cu regulile BCE, iar germanii sunt nemulţumiţi, temându-se că Banca lor centrală va deveni coşul de reziduuri financiare al Europei.
Aşa arată "contagierea" sistemului financiar, o situaţie pe care Troica ar fi trebuit să o prevină. Dar planul de plasare a ţărilor "în carantină" a eşuat. "Contagierea" se extinde şi în curând se va ajunge "la o infecţie generală".
E nevoie de integrare politică
Orice plan viitor de salvare a întregului sistem financiar va trebui să implice mii de miliarde de euro. Iar acest plan nu va putea fi aplicat fără preţul accelerării integrării politice. Dar forţa irezistibilă a integrării politice se loveşte de opoziţia fermă a cetăţenilor europeni care nu doresc federalismul. Aşteptaţi să vedeţi referendumurile pe această temă şi atunci vor începe adevăratele focuri de artificii.
Amintiţi-vă ce s-a întâmplat cu ţara care a construit “sate Potemkin”! A fost invadată de Franţa post-revoluţionară condusă de Napoleon, adică s-a ajuns exact la situaţia de “Armaghedon politic” pe care trebuia să o prevină mica manipulare cu satele mobile.
