Alegeți o limbă
Nu numai că am reuşit în cele din urmă să devenim campioni mondiali ai unui sport, dar, datorită Prim-ministrului demisionar Yves Leterme şi guvernului său însărcinat cu afacerile curente, Belgia chiar a reuşit să profite de această criză politică.
Marele avantaj al unui guvern ale cărui atribuţii sunt limitate este rigoarea politicii bugetare a aşa-numitelor "doisprezecimi provizorii": cât timp nu s-a stabilit un buget anual, miniştrii primesc în fiecare lună o doisprezecime din bugetul acordat anul precedent. În practică, acest lucru poate permite economisiri, întrucât miniştrii nu au voie să ia "noi iniţiative". Interdicţia de a acţiona în vremuri de precaritate bugetară este cel mai bun lucru care se putea întâmpla acestei ţări.
Administraţiile profită şi ele de situaţie. În ceea ce priveşte imaginea lor, de exemplu. Deoarece cine altcineva a păstrat ţara în stare de funcţionare ? Cine a rămas fidel la post, garantând buna funcţionare a sistemului şi continuitatea în furnizarea de servicii ? Întocmai, funcţionarii. Persoane prăfuite şi plictisitoare ? Dimpotrivă : străjerii ţării şi prosperităţii !
Administraţiile au mers chiar şi mai departe. În ultimele luni, ele au profitat de ocazie pentru a face de urgenţă ceea ce trebuia făcut, dar a trebuit să fie lăsat deoparte din cauza priorităţii acordate unor mici proiecte politice. Precum punerea la punct a dosarelor individuale de pensii electronice. Guvernul demisionar şi serviciul public au marcat de asemenea puncte asigurând cu succes preşedinţia Uniunii Europene [iulie-decembrie 2010]. Ceea ce a servit la a ne reda un oarecare luciu pe scena internaţională, mai ales că miniştrii federali însărcinaţi cu treburile curente aveau tot timpul necesar.
Pregătirea comisiilor ? Scrierea documentelor de muncă ? Lobby-uri ? Prevederea unui bufet bun pentru reuniuni ? Miniştrii au luat totul în mână. Şi cu mult entuziasm. Atât de mult încât de atunci, unii dintre ei suferă chiar de un fel de "depresie post-preşedinţie".
Imobilitate
Un guvern însărcinat numai cu treburi curente îşi are totuşi neajunsurile sale. Şi sunt numeroase.
În primul rând, politica nominalizărilor este complet oprită. Pentru toate administraţiile, există 300 de promovări şi nominalizări blocate. Adeseori, aceste persoane trebuie totuşi să-şi asume funcţiile chiar şi fără a fi plătite ce li se promisese. Apoi, zeci de funcţii de înaltă responsabilitate sunt vacante. Dacă cei trei patroni ai SNCB [Căile Ferate Belgiene] ar fi fost numiţi, trenurile ar ajunge (poate) la ora bună astăzi. Mai mult decât atât, reforma unor administraţii a fost suspendată. Cea a Serviciului Public Federal de Finanţe, de exemplu.
Serviciile publice suferă de asemenea în urma modului "treburi curente" : Internele speră astfel să nu izbucnească un incendiu major, deoarece pompierii sunt mobilizaţi de ani de zile pentru a obţine un statut mai bun. Ministrul de Interne de la acea vreme ajunsese la un consens pe această temă, dar guvernul a căzut cu câteva zile înainte de semnătură.
De partea Externelor, se ţin pumnii pentru ca Sudanul de Sud să nu fie imediat recunoscut ca stat suveran. Ştiind că un guvern responsabil numai cu treburile curente nu se poate angaja în relaţii diplomatice, recunoaşterea acestui stat ar putea fi foarte jenantă. Ce se face, într-adevăr, dacă un diplomat vine în vizită ? Imposibil de a-l primi, deoarece aceasta ar însemna o recunoaştere oficială. Atunci trebuie lăsat la uşă ?
