Alegeți o limbă
“Uniunea bancară: Germania apasă din nou pe frână”, titrează La Tribune a doua zi după prezentarea celei de-a doua etape a proiectului de uniune bancară. Comisia Europeană a expus punctele principale ale unui "proiect care consistă în crearea unei autorităţi de rezoluţie unică, însărcinată cu reaprovizionarea sau dezmembrarea băncilor aflate în dificultate":
constituită din reprezentanţi ai BCE, ai Comisiei Europene şi ai autorităţilor naţionale de rezoluţie a crizelor bancare, acest consiliu unic de rezoluţie ‘va fi dotat cu puteri largi, care îi vor permite analizarea şi definirea celei mai bune metode de adoptat în a rezolva problemele vreunei bănci’. [...] Totuşi, consiliul de rezoluţie se va mulţumi cu formularea de recomandări. Comisia va fi cea care va ‘apăsa pe buton’, ea va decide implementarea vreunui plan de rezoluţie.
Site-ul subliniază reticenţele Germaniei, care “consideră că propunerea Comisiei îi depăşeşte competenţele şi că ar implica, din start, schimbări ale tratatelor europene. [...] [Ea] se teme [în acelaşi timp] că băncile germane vor plăti pentru concurentele străine aflate în dificultate, fie pentru a finanţa salvarea lor, fie pentru a ajuta la lichidarea acestora”.
La Berlin, Die Welt crede că “UE caută cu tot dinadinsul un conflict cu Germania”, preluând poziţia unui reprezentant al guvernului german, care se plânge de faptul că Bruxelles “exagerează” cerând să aibe “ultimul cuvânt”. În schimb, în comentariul său, cotidianul nu găseşte “nimic de zis, în principiu”, despre planul Comisiei, căci “toată lumea ştie [...] că este preferabil ca toţi responsabilii să se reunească în jurul mesei”. Die Welt se îngrijorează totuşi:
salvarea monezii euro a dus la naşterea prea multor soluţii provizorii - transferul supravegherii bancare spre Banca Centrală Europeană (BCE), de exemplu. Pe de o parte, ea trebuie să-şi elaboreze politica monetară într-un mod independent, iar pe de alta tot ea trebuie să ia măsuri care necesită [...] un control democratic [...]. Actuala popunere a Comisiei dovedeşte că ea avea ceva îndoieli în privinţa conflictului de interese. Ar fi deci logic să acorzi BCE dreptul de a lichida bănci după ce i-a fost acordat dreptul de a le supraveghea. Însă Comisia a înţeles că acesta era un păcat al intervenţiei directe. De aceea nu i s-a acordat dreptul de a dezmembra bănci. Ar fi nevoie de un act adiţional la tratatul asupra Uniunii Europene, pentru ca arhitectura stabilităţii să devină solidă în sine.
