Alegeți o limbă
Recent, la Bruxelles, am dat nas în nas cu una dintre autoarele faimosului Eurobarometru: o tânără europeană energică şi talentată – una dintre acele persoane care mişună prin cartierul european din Bruxelles. Am întrebat-o pe şleau cum se face că rezultatele Eurobarometrului sunt mereu atât de favorabile Europei.
Rezultatele Eurobarometrului joacă un rol important. La vernisajele din capitala Belgiei şi din împrejurimi, eşti sâcâit cu rezultatele astea când ţi-e lumea mai dragă. “Într-adevăr, se poate spune că în Olanda există acum o anumită deziluzie legată de Europa; pe de altă parte, ultimul Eurobarometru arată că 65 la sută dintre olandezi susţin fără rezerve strategia Europa 2020”. Cum vine asta?
Am spus odată în glumă că împăratul Carol cel Mare a condus Europa cu mai mult rafinament decât o conduc azi eurocraţii din Olimpul bruxellez. Aceştia din urmă îşi închipuie că se pot mulţumi cu un singur sondaj de opinie pentru a stabili pe ce baze îşi vor duce la îndeplinire planurile megalomane. Multe se pot spune pe seama lui Carol cel Mare – dar măcar el obişnuia să cutreiere toate statele-membre ale imperiului, aşezându-şi tabăra de fiecare dată în altă parte.
Tonul face muzica
E drept, după câteva beri, doamna de la Bruxelles a recunoscut că rezultatele Eurobarometrului sunt prezentate într-un mod avantajos pentru Europa. Diverse direcţii generale ale Comisiei Europene îi trimit ei şi altor cinci colegi întrebări gata formulate, iar DG Comunicare are grijă, în modul de prezentare a răspunsurilor, ca tonul Eurobarometrului să iasă confortabil eurofil.
M-am gândit la Eurobarometru când mi-a căzut sub ochi discursul privind starea Uniunii ţinut recent de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Este declaraţia-program a şefului neîncoronat al guvernului nostru european. Văzându-i propunerile, mi-am spus: “Ori omul ăsta e stăpânit de o exuberanţă vecină cu nebunia, ori Eurobarometrul e singura sursă pe care a folosit-o”.
Numai aşa putem pricepe de ce luptă atât de înfocat Barroso, pe fondul celei mai grave crize din istoria Europei, pentru formarea unei federaţii europene. Îţi trebuie tupeu ca să procedezi astfel într-un moment în care oamenii sunt pe bună dreptate dezamăgiţi de proiectul european – fie şi numai pentru că o întreagă generaţie de tineri europeni e pe punctul de a rămâne fără slujbe.
În discurs, Barroso se avântă vijelios spre marele ideal al unei Europe postnaţionale. Statele naţionale ar trebui să se dizolve oarecum de la sine, “pentru a dobândi importanţa şi eficienţa de care avem nevoie spre a deveni un actor mondial şi a ne proteja valorile într-o lume aflată în continuă schimbare. Să nu ne fie teamă de cuvinte: va trebui să evoluăm către o federaţie de state naţionale”.
Nu se vrea un Nexit
Această dorinţă fierbinte a Bruxelles-ului echivalează pur şi simplu cu o lovitură de stat. Nu există bază reală pentru o federaţie europeană propriu-zisă şi nici pentru o uniune politică europeană. Nici măcar elitele politice naţionale nu susţin această cauză – a se vedea tăcerea crispată de la Haga atunci când vine vorba de “perspectivele din Bruxelles”. Ce să mai vorbim de populaţie, care numai pregătită nu e.
Oamenii nu doresc, ce-i drept, un Nexit [o ieşire a Olandei din Uniunea Europeană] à la Geert Wilders [politician olandez naţionalist, fondator al PVV, partid populist de extremă-dreapta]. Au dovedit-o ultimele alegeri. De o susţinere la fel de mică se bucură însă şi autosuspendarea pasivă a Olandei. Nu vă alarmaţi. Potrivit ultimului sondaj de opinie realizat de SCP [Institutul Olandez de Planificare Socială şi Culturală], doar 44 la sută dintre olandezi văd cu ochi buni calitatea de membru UE a Olandei.
Felul în care se subdivide acest procent e dramatic: 67 la sută dintre olandezii cu studii superioare susţin apartenenţa la UE, faţă de 37 la sută dintre cei cu studii medii şi doar 26 la sută dintre cei cu studii minime.
Extrem de periculos e şi faptul că, în discursul lui, Barroso instigă în mod direct “toate forţele proeuropene” şi pe “naţionalişti şi populişti” unii contra altora. În felul acesta, el pregăteşte un puci împotriva europenilor cu studii medii şi minime şi transformă UE în “proiectul unei minorităţi” formate din oameni cu diplome universitare.
Oficialii de la Bruxelles abuzează de criza zonei euro pentru a merge până-n pânzele albe cu integrarea. De fapt, ei provoacă astfel cel mai puternic recul politic imaginabil împotriva proiectului european. Trăiască Europa!
