Alegeți o limbă
Ni se spune, în capitolul 11din Geneză, că, odinioară "tot pământul avea o singură limbăşi aceleaşi cuvinte". După potopul lui Noe, supravieţuitorii au decis să-şi sărbătorească scăparea lor norocoasă printr-o mărturie dăinuitoare: arhitectură triumfală. "Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul", aşa prezintă Biblia această aspiraţie. "Să ne facem un nume", au spus copiii lui Noe, "ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!".
Dar nu a fost să fie aşa. Potrivit Vechiului Testament, impulsul omenirii de a-şi găsi un scop comun nu este pe placul Atotputernicului. Deci ideea că bărbaţii şi femeile ar trebui să fie ca nişte zei era sortită să moară în faşă, iar numele proiectului blestemat era Babel. Şi aşa cum scrie în versiunea Regelui James a Bibliei, "acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ". Şi pentru a sfârşi bine, de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.
Un mozaic de mai mult de 5 000 de limbi diferite
La începutul secolului 21, lumea rămâne un mozaic de mai mult de 5 000 de limbi diferite şi concurente. Dar pentru cei care încă visează la restaurarea unui limbaj universal, perspectiva rareori a fost mai strălucitoare: 2011 a fost un an extraordinar pentru arta traducerii. Oare ar putea turnul Babel să fie efectiv reconstruit?
Mulţi cărturari ai limbajului acceptă acum ideea filozofului Noam Chomsky, cum că, în pofida vocabularelor neînţelese între ele, "pământenii vorbesc o singură limbă" - o observaţie care Chomsky susţine că ar fi evidentă pentru un marţian în vizită. Şi din mai multe motive, suntem probabil mai aproape decât oricând de a găsi acest limbaj inteligibil.
Prin puterea unei mass-media de nivel mondial, acum mai mult decât niciodată există o piaţă pentru literatură tradusă, unde limba implicită pentru traduceri va fi engleza britanică sau americană. Asemenea versiuni pot uneori semăna cu opera originală tot atât cât dosul unui covor turcesc cu faţa, ceea ce nu pare deloc să le diminueze cererea.
În ultimul timp în SUA apetitul pentru "ficţiune străină" - trilogia "Millennium" a lui Stieg Larsson sau "1Q84" a lui Haruki Murakami - a sponsorizat o tendinţă care a inspirat un nou public pentru superstaruri internaţionale literare, precum Umberto Eco, Roberto Bolaño şi Péter Nádas. Probabil că din anii 1980, atunci când romanele lui Milan Kundera, Gabriel García Márquez şi Mario Vargas Llosa au devenit bestseller-uri internaţionale, nu a mai existat un astfel de avânt pentru a traduce ficţiunea pe piaţa literară.
Traducătorii, o rasă timidă, dar cu vedete
Noi ediţii ale "Războiului şi Păcii" lui Tolstoi, "Madame Bovary" a lui Flaubert şi "A la recherche du Temps Perdu" a lui Proust au împins traducători suprasolicitaţi - o rasă timidă - în centrul atenţiei. David Bellos, a cărui nouă carte, Is That A Fish In Your Ear? Translation and the Meaning of Everything (Este acela un peşte în urechea ta? Traducerea şi Înţelesul a Toate Cele) a fost publicată în toamna acestui an, arată că, în Japonia de exemplu, "traducătorii sunt vedete", cu propria lor carte de bârfă a celebrităţilor, "Vieţile Traducătorilor 101".
Această creştere în audienţa globală pentru noua ficţiune ar fi fi de neconceput fără o statistică extraordinară. Potrivit British Council-ului, susţinut de multe alte surse de încredere, aproximativ jumătate din populaţia lumii - 3.5 miliarde de oameni - au o anumită cunoştinţă, sau noţiuni, "de ceva limbă engleză". Şi pentru prima dată în istoria umană a devenit posibil pentru o limbă să fie transmisă şi primită practic oriunde pe planetă.
Acest fenomen lingvistic neegalat este susţinut de puterea formidabilă a acestei mass-media de nivel global. Lindsey Hilsum, editor al Channel 4 News, relatează cum, întrebând care este sensul unor graffiti în arabă de pe un perete la Tripoli, a primit o traducere care făcea o referinţă comică inter-culturală destul de năstruşnică: "Gaddafi, eşti veriga slabă. La revedere!" [emisiune de succes la televiziunea franceză, în care prezentatorul elimină candidaţii spunând „Vous êtes le maillon faible, au revoir!”]
Google în avangarda revoluţiei traducerilor
Deloc surprinzător, având în vedere aceste orizonturi extinse, ca Google să fie în avangarda a ceea ce devine o revoluţie în domeniul de aplicare şi tehnica traducerii. Soluţia Google la o problemă tipic umană este lansarea unui computer care este aproape de a fi piatra filosofală a inteligenţei artificiale şi poate traduce "limbajul natural".
Google Translate caută în arhive colosale de materiale traduse şi utilizează un calcul probabilistic pentru a obţine cel mai plauzibil sens al cuvântului, bazat pe context. Pentru a face acest lucru, Google Translate se bazează pe o bază de date de mai multe mii de miliarde de cuvinte, luate dintr-un corpus de documentare ONU, din romanele Harry Potter, rapoarte de presă şi memorandumuri inter-întreprinderi.
Visul unui adevărat limbaj universal se bazează în cele din urmă pe o traducere perfectă. În afară de învăţăturile de tras din povestea cu Babel, istoria Bibliei în sine-însăşi oferă alte povestiri de avertisment, în special în acest an - cea de-a 400-a aniversare a acestei mari catedrale a limbii, "Biblia Regelui James". Aniversarea s-a dovedit a fi atât un motiv de sărbătoare cât şi de reflecţie asupra faptului de a şti dacă poate exista vreodată o versiune ideală sau finală a unei astfel de lucrări. Nu este oare fiecare versiune condamnată să reflecteze contextul social şi cultural în care a evoluat traducătorul?
Traducători, trădători
Soarta traducerilor ulterioare ale Bibliei în limba engleză ilustrează problema posibilităţii existenţei unor texte atemporale într-un limbaj care este întotdeauna în mişcare. Susţinătorii "Bibliei Regelui James", o traducere făcută pe vremea lui Shakespeare, arată cu degetul îngroziţi la unele traduceri ridicol modernizate. "The New English Bible", de exemplu, înlocuieşte "lupi în piele de oaie" cu ceva mai degrabă apropriat de Monty Python: "bărbaţi îmbrăcaţi ca nişte oi".
Deci, în ciuda unui an deosebit de prosper pentru traducere şi proliferarea unor progrese tehnice în modul în care ne înţelegem unii pe alţii, nu se poate spune că este ultima mutare în jocurile veşnice de limbaj ale lui Wittgenstein. Într-adevăr, în multe limbi din întreaga lume, Google Translate va trebui să rezolve versiuni locale ale Conundrum-ului (paradox) din Frankfurt. Aceasta nu este o enigmă lingvistică germană de nepătruns, ci soluţia la o întrebare simplă. Care este traducerea la "hot dog" - fast-food, sau căţei?
