Miercuri 1 iulie, Suedia va succeda Republicii Cehe la preşedinţia Uniunii Europene. Pe 23 iunie, primul-ministru suedez, Fredrick Reinfeldt a anunţat priorităţile mandatului său la conducerea celor douăzeci şi şapte : a scoate Europa din criza economică ce îi afectează creşterea şi moralul şi a-i da un rol de lider pe subiecte de mediu la Conferinţa ONU privind încălzirea globală, în decembrie.
Deja numai cu acest lucru, ar avea cu ce să se ocupe pentru următoarele şase luni. Dar cum nimănui nu îi place să fie acuzat de lipsă de ambiţie, Suedia adaugă la meniusubiecte care îi sunt dragi, cum ar fi consolidarea cooperării în justiţie şi afaceri interne - Programul de la Stockholm - precum şi adoptarea unei strategii europene pentru Marea Baltică.
Vecin deschis şi agreabil, Suedia are de asemenea de gând să progreseze pe dosarul aderării Croaţiei şi celorlalte republici din fosta Iugoslavie, a Turciei, şi "poate" a Islandei. Asta e partea cea mai uşoară. După aceea, încep lucrurile serioase: trebuie găsit un succesor lui José Manuel Barroso la cârma Comisiei.
Dacă statele membre au căzut de acord să-l realeagă, în schimb deputaţii europeni proaspăt aleşi ar vrea să aibă un cuvânt de spus. Şi, deoarece nu vor să fie busculaţi, ar putea dori să aştepte până la toamnă, cu rezultatul celui de-al doilea referendum din Irlanda cu privire la Tratatul de la Lisabona, care stabileşte, printre altele, noi reguli menite să îmbunătăţească funcţionarea Uniunii. Dacă "da"-ul ar câştiga, acest lucru i-ar lăsa foarte puţin timp Suediei pentru punerea tratatului în aplicare, doar dacă va prefera să-i paseze mingea fierbinte Spaniei în ianuarie.