Foto de α

Beţia după bac

În fiecare an zeci de mii de bacalaureaţi germani pleacă să sărbătorească sfârşitul examenelor pe plajele din Europa de Sud. Un jackpot ca şi un cadou otrăvit pentru oraşele care primesc aceste sejururi ultra alcoolizate. Reportaj în Spania, pe Costa Brava.

Publicat pe 20 iulie 2009
Foto de α

Noaptea, cerul peste Lloret de Mar este complet luminat de neoanele roşii şi albastre. Dar dimineaţa, după ce se sting luminile de la Magic Park, Hollywood şi alte baruri şi cluburi de noapte, oraşul redevine la fel de gri ca betonul. Bacalaureaţii se vâră în paturile lor din hoteluri.

Olli, animator, nu-şi începe programul înainte de două după-amiaza: întâlnire la Dr. Döner, unde aşteaptă butoaiele pentru seara Sangria. În ultimele săptămâni, bacalaureaţii au auzit de la profesori ceea ce toţi profesorii spun când le dau drumul studenţilor lor în viaţă cu un gest oarecum cam prea grandios: voi sunteţi elita, veţi fi vârful ţării noastre. Elevii care se duc la Lloret de Mar, pe coasta spaniolă a Mării Mediterane, şi-au lăsat pe mai târziu intrarea în elită şi şi-au rezervat imediat alcoolul la hotel înainte de plecare, pentru că este mai ieftin decât să plătească fiecare sticlă.

Aproximativ 35 000 de bacalaureaţi se înghesuie în autobuze, direcţia Costa Brava: viitori ingineri în economie, dentişti, poliţişti federali. Viaţa în Lloret este simplă. Ai soare, plajă, cluburi de noapte şi alcool. Lloret este un supermarket pentru absolvenţi şi pentru o perioadă de cinci, şase săptămâni în timpul verii, oraşul există doar pentru a face uitată complexitatea vieţii după şcoală.

Olli este responsabil cu reducerea complexităţii la Lloret. El are 33 ani şi dirijează două duzini de animatori pentru angajatorul său, Abi4Life, o companie care oferă excursii pentru tineri bacalaureaţi. Când autobuzul se bălăngăneşte, din cauza excitării a mii de absolvenţi de la Berlin, Köln sau Laubach, el urcă la bord pentru a le ura bun venit şi le strigă concepţia lui a sărbătoririlor: "Aici nu facem chef, ci escaladăm !” Escalada este cuvântul preferat al lui Olli. Escaladă înseamnă aici pierderea controlului. Acesta este cuvântul verii, scopul acestor sărbători de şapte zile într-un hotel de trei sau patru stele.

Newsletter în limba română

Aceste autobuze nu merg numai în Spania, ci şi în Italia, Croaţia, Ungaria şi Bulgaria. Merg în cea mai mare parte în enclave rezervate chefurilor care funcţionează ca Lloret de Mar şi în care chiar şi tineri de 18 de ani complet beţi nu pot distruge sau murdări nimic, deoarece cea mai mare parte a oraşului este fie din beton, fie uşor de spălat, fie atât de ieftin încât poate fi înlocuită pentru puţini bani.

Loret, fermecătoarea

Loret, cu ai ei 38 000 de locuitori, 199 de restaurante, 93 hoteluri şi 42 de discoteci face un bun beneficiu graţie vizitatorilor. Şi totuşi, unii politicieni locali sunt de ceva timp îngrijoraţi de imaginea oraşului lor, pe care o denaturează aceşti turişti interesaţi doar de alcool, din Germania, dar şi din Franţa, Rusia, Anglia, Olanda şi Italia. Lloret s-a săturat de petrecere. Seara, poliţişti înarmaţi cu bastoane patrulează pe strada Just Marlès unde discotecile se înşiră pe kilometri. Dar aceştia nu pot împiedica dezastrele. În mai, un tînăr de 20 de ani din Osnabrück pare a se fi precipitat de pe o faleză, după o noapte în discotecă. Un trecător i-a descoperit corpul după o săptămână. "Dacă ne uităm la promisiunile organizatorilor, se sugerează faptul că este vorba numai de sex şi alcool. Dar tinerii cred că au dreptul de a face totul", regretă şeful poliţiei din oraş.

Târziu după-amiaza, liceul Mittweida stă tolănit pe plajă, aproape de terenul de volei, înconjurat de cutii de bere strivite. 300 de metri mai încolo, liceul Syke recuperează după beţia de ieri lângă containerele de gunoi. La 21h30, organizatorii îi adună pe bacalaureaţi la hotel şi îi îndrumă spre discoteca Aztek pentru ceea ce Olli numeşte răscoala Tequila - animatorii toarnă alcool în gura tinerilor.

În faţa discotecii se află Graham, un mic om rotofei. Are 53 de ani şi dirijează Aztek. Originar din Anglia, el a ajuns la Lloret în 1970 şi a depus eforturi pentru ca micul oraş balnear de pe litoralul mediteranean să devină o enclavă sinonimă cu petrecere pentru tineri. El susţine că Lloret va continua să facă chefuri, - indiferent de ce spune şeful poliţiei, sau primarul, indiferent de numărul de decrete ce urmează să fie emise. Lloret vrea calm, dar Lloret vrea şi bani. Excesele riscă deci să nu se oprească.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect