Alegeți o limbă
Prima greşeală a fost să primim Grecia în zona euro, după cum au recunoscut importanţi lideri europeni; o ţară care a trebuit să-şi machieze conturile publice pentru a reuşi acest lucru. A doua greşeală a UE, susţinută de Germania, a fost să nu-şi rezolve imediat problemele financiare, ceva ce ar fi fost relativ uşor, având în vedere că Grecia presupune doar 2% din PIB-ul european. S-ar fi evitat astfel ca această criză să contamineze datoria publică a unei mari părţi din zona euro. Cea de-a treia greşeală – tot de origine germană – a fost să se încăpăţâneze în ajustarea fiscală pură şi dură a Greciei, fără un plan european de investiţii pentru a-i ajuta creşterea, ceea ce a provocat axfixierea sa economică şi practic suspendarea plăţilor.
În consecinţă, de la ceea ce ar fi putut fi doar o problemă acceptabilă, comparabilă cu cea a oricărui mic stat federal al Statelor Unite, am trecut la o nouă criză economică – financiară care poate avea extindere globală, după cum a admis chiar preşedintele Obama. În câteva luni, de la neîncrederea faţă de datoria publică a statelor europene periferice, s-a trecut la neîncrederea faţă de sectorul bancar european, din cauza importantei finanţări a statelor, pe care el o asigură, fapt care s-a transformat într-un nou colaps al creditelor, precum cel experimentat în 2008 după falimentul băncii Lehman Brothers. Acest lucru axfixiază economia productivă şi este pe punctul de a provoca o nouă recesiune.
Dexia, o primă alarmă reală
Criza băncii franco-belgiene Dexia, care a trebuit să fie naţionalizată, este prima alarmă reală după reiteratele avertizări date începând cu luna august de FMI, despre necesitatea recapitalizării băncilor europene. Lentoarea instituţională a UE, care încă nu a fost capabilă să pună în practică acordurile din 21 iulie pentru a ajuta Grecia, se dovedeşte exasperantă şi explică neîncrederea în creştere faţă de zona euro.
În cele din urmă, la acest sfârşit de săptămână, cancelarul german, Angela Merkel, în sarcina căreia de află de facto responsabilitatea monedei europene, a decis să ia taurul de coarne şi a promis să contribuie la recapitalizarea băncilor europene şi să ofere un impuls pentru soluţii rapide şi durabile la criza euro, cu reforme instituţionale incluse, care trebuie să se concretizeze în următoarele săptămâni. A făcut-o după întâlnirea cu preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi după ce a constatat gravitatea situaţiei.
Noua mare greşeală pe care o poate comite Germania este să se limiteze la insuflarea de capital pentru sectorul bancar european, fundamental franco-german. Este important pentru evitarea nenorocirii. Dar nu soluţionează problema de fond a zonei euro, care derivă din slaba creştere economică care împiedică statele să genereze venituri suficiente pentru a-şi reduce datoria publică. Singura soluţie efectivă este ca Germania, ca primă economie europeană, să-şi reia consumul intern şi să se poarte ca o adevărată locomotivă pentru creşterea celorlalte ţări. Asta ar ajuta la redarea încrederii în toată zona euro, pentru că ar putea să fie la originea unor venituri fiscale pentru a-şi plăti datoriile, şi, prin urmare ar rezolva problemele din sectorul bancar. Tot ceea ce înseamnă să nu mergi pe acest drum nu este o soluţie stabilă şi durabilă, nici măcar anunţata reformă a tratatelor, lentă şi complicată.
Summit UE
Italia nu este de acord cu “directiva” franco-germană
La summitul de la Berlin de la acest sfârşit de săptămână, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au anunţat un răspuns “rapid şi sustenabil” la criza datoriilor, grăbind o recuperare pe pieţele financiare şi primind sprijinul preşedintelui american Barack Obama. Dar nu toată lumea a fost veselă. “O problemă globală nu poate fi rezolvată cu o criză bilaterală”, a comentat ministrul de Externe italian Franco Frattini, supărat pe “directiva” franco-germană. “Ar fi mai bine să se reia metoda comunitară fără a se mai pierde timp preţios”.
Potrivit La Stampa, Frattini şi-a exprimat dezacordul vehement faţă de decizia “cuplului regal” de a amâna summitul UE programat pe 23 octombrie, fapt ce a luat prin surprindere pe toată lumea, de la preşedinţia poloneză a UE până la Comisia Europeană. Merkel şi Sarkozy nu au fost totuşi impresionaţi. “Germania şi Franţa sunt economiile cele mai mari din zona euro şi au o responsabilitatea specială pentru viitorul UE şi moneda comună”, au spus ei.
