Alegeți o limbă
"UE pune Spania sub tutelă", titrează El País, a doua zi după publicarea memorandumului semnat de guvernul lui Mariano Rajoy cu UE, care stabileşte condiţiile salvării băncilor:
Nimic nu ne împiedică să considerăm cele 32 de condiţii stipulate în memorandum ca fiind o intervenţie [străină] de facto, chiar dacă nu este declarată oficial ca atare, asupra întregului sistem bancar. Pentru că Eurogrupul impune o revizuire totală a sistemului de funcţionare a Băncii Spaniei, obligă Ministerul de Finanţe să transfere puterea de a sancţiona în mâinile Băncii [Spaniei] şi cere crearea unui supraveghetor independent al politicii fiscale. […] Sunt totuşi şi veşti bune considerabile: aprobarea planului de salvare a băncilor, acordarea anticipată, luna aceasta, a 30 de miliarde de euro din cele 100 de miliarde prevăzute, un termen de rambursare moderat (14 ani) şi o rată a dobânzii în jur de 4%. Este clar că Eurogrupul dă de înţeles că troica (Comisia, BCE şi FMI) va controla operaţiunea de salvare.
Pe 11 iulie, primul ministru Mariano Rajoy a confirmat noi reduceri bugetare de până la 65 de miliarde de euro în următorii doi ani, îndeosebi prin reformarea serviciilor publice, o reducere a indemnizaţiilor de şomaj, şi o creştere a TVA-ului (de la 18% la 21%). Cotidianul din Madrid critică totuşi reacţia "tardivă" a guvernului:
Putem face o analiză politică a acestui memorandum. În faţa exigenţelor europene, putem trage concluzia că reformele întreprinse de Ministerul Finanţelor nu au fost suficiente, că reducerile din bugetele Educaţiei sau Sănătăţii nu au permis controlarea deficitului. Gestionarea crizei de către guvern nu a fost suficient de credibilă pentru a inspira încredere pieţelor şi partenerilor europeni.
La rândul său, El Mundo, insistă asupra cedării suveranităţii şi a pierderii controlului asupra "unui sector-cheie" pentru economia ţării. Cotidianul conservator arată cu degetul gestiunea guvernului actual şi cea a celui precedent, condus de către José Luís Rodríguez Zapatero:
Este un eşec enorm al guvernului Zapatero [...], dar de asemenea şi un fiasco pentru executivul condus de Rajoy, pentru că timiditatea reformei sale financiare a amplificat gravele probleme ale acestui sector. Naţionalizarea grăbită a băncii Bankia [în iunie] este imaginea care rezumă perfect filmul. […] Ne putem pune întrebarea, ce s-ar întâmpla cu Spania dacă UE ar trebui să salveze întreaga economie, ceea ce ar fi o umilinţă şi ar pune la îndoială supravieţuirea guvernului Partidului Popular. Lui Rajoy îi mai rămâne o ultimă carte de jucat pentru a împiedica o astfel de intervenţie: să realizeze o reformă în profunzime a statului.
