Ieri, cei 27 de miniştri ai Finanţelor nu au reuşit să ajungă la o înţelegere şi să-şi depăşească divergenţele pentru a se pune de acord asupra lansării unui plan pentru uniunea bancară înainte de sfârşitul anului, fapt privit ca fiind un pas crucial pentru soluţionarea crizei datoriilor, explică Público. Conform cotidianului din Lisabona,
speranţa unor ţări precum Portugalia, Spania, Franţa şi Italia era de a se asigura că noul mecanism de supraveghere va deveni operaţional în ianuarie 2013, cel puţin pentru băncile “sistemice” [care pot pune în pericol, prin contaminare, întregul sector european], urmând să fie extins progresiv pe parcursul anului la toate cele 6 000 de bănci din zona euro.
În ciuda mai multor ore de discuţii, nu s-a ajuns la nicio înţelegere asupra mecanismului unic european de supraveghere bancară, care ar fi trebuit să fie coordonat de către Banca Centrală Europeană. O nouă întâlnire a fost stabilită pe 12 decembrie. Urgenţa provine din faptul că
înfiinţarea noului sistem de supraveghere este condiţia necesară pentru ca Mecanismul European de Stabilitate [noul fond de salvare pentru euro] să poată să recapitalizeze direct băncile în dificultate, fără a mări datoria publică a ţărilor respective.
Propunerea de compromis care este supusă discuţiilor
duce la crearea unui nou comitet de control în cadrul BCE […] la care toate ţările UE care sunt implicate în sistem să poată participa şi să aibă drept de vot.
Dar Franţa şi Germania au ridicat obiecţii la această nouă propunere, adaugă cotidianul din Lisabona:
cu toate acestea, ezitările Berlinului provin în mare măsură din reticenţele voalate de a pierde controlul asupra supravegherii micilor bănci regionale de economii (Landesbanken), a căror fragilitate nu mai este chiar un secret. […] Francezii se tem ca băncile care intră sub jurisdicţia supraveghetorilor naţionali să nu creeze suspiciuni asupra solidităţii lor şi în felul acesta să piardă accesul la piaţa interbancară de împrumuturi, esenţială pentru a le permite să finanţeze economia.
În editorialul său, Le Monderezumă afacerea uniunii bancare la “o bătălie între The City [centrul financiar al Londrei] şi Paris”, reamintind poziţiile fiecăruia:
francezii vor să se grăbească. Germanii au intenţia de a avansa în ritmul lor. Regatul doreşte să-şi apere “Cetatea” (The City). Cum supravegherea ar trebui să fie încredinţată […] BCE, în felul acesta, una din instituţiile zonei euro – din care Marea Britanie nu face parte – va fi în postura de a se ocupa de afacerile de la The City! Să fie clar: acest lucru nu este deloc pe placul Londrei! […] Dar adevărul este că această bătălie ascunde o problemă şi mai profundă: mai eurosceptici ca niciodată, britanicii mai vor oare să rămână în Europa?
