Alegeți o limbă
“La est de Grand-Place din Bruxelles” trăieşte o mică lume repliată spre sine. O planetă aparte, unde se intersectează funcţionari cu eurodeputaţi sau lobbyişti… ne aflăm pe “planeta euro-sapiens”, aşa cum o descrie Christophe Deloire, director al CFJ-Centru de formare al jurnaliştilorşi co-autor, împreună cu jurnalistul Christophe Dubois, al "Circus politicus", (ediţii Albin Michel): “Pe o rază de câteva străzi, în ciuda a 23 de limbi diferite, locuitorii acestei planete vorbesc aceeaşi limbă, sunt uniţi de aceeaşi credinţă în Europa, de sentimentul de a aparţine unui popor de pionieri”.
Deloire&Dubois plonjează în inima birocraţiei europene, acest imens conglomerat la capătul căruia tronează, la cel de-al treisprezecelea etaj al imobilului din Berlaymont, sediul Comisiei Europene, José Manuel Barroso. În "Circus politicus", el şi colegii săi fac obiectul unui portret cu vitriol de care scapă doar Viviane Reding, vice-preşedintă a Comisiei şi însărcinată cu Justiţia, mai ales din cauză luării de poziţie împotriva Franţei în momentul în care Paris îi expulza în masă. Autorii îi consacră chiar un capitol întreg: “Totul merge bine, Doamnă Comisar!”.
Europa se ocupă cu siguranţă de “tot şi de toată lumea”, cum scriu Deloire&Dubois, dar asta nu vrea să însemne că este eficientă şi democratică: “Oare cetăţeanul european înţelege ceva din ceea ce se întâmplă la Bruxelles? Mă îndoiesc”, afirma recent belgianca Isabelle Durant, vice-preşedintă a Parlamentului European (PE), în timpul unei conferinţe ocazionată de prezentarea de la Paris a "Circus Politicus". “ Să decidă ceva în comun când niciunul din cei 27 nu vrea să pună nimic în comun este un proces democratic foarte complicat. Oare Bruxelles decide totul? Nu, evident că nu. Dar decide totuşi multe. Bruxelles comunică bine? Deloc. UE are o relaţie foarte proastă cu cetăţenii, ceea ce favorizează ascensiunea acestei muzici identitare naţionale, care, în sine, este un pericol pentru construcţia transnaţională europeană".
Cât despre cei care ar trebui să fie releul critic al activităţii instituţiilor, jurnaliştii europeni, sunt, potrivit lui Isabelle Durant, “obiecte non identificate în sânul redacţiilor lor. Europa însăşi este de altfel un obiect non identificat pentru directorii redacţiilor. În sfârşit, noi, parlamentarii europeni, noi suntem, pentru cei mai mulţi, obiecte non identificate pentru partidele pe care le reprezentăm, cu excepţia, poate a Verzilor”.
Altfel spus, UE traversează, în afara actualei crize economico-financiare, o criză democratică şi a informaţiei. O criză care, potrivit vice-preşedintei PE, are drept consecinţă deriva interguvernamentală actuală în procesul deciziei europene.
Un proces care se naşte în “bazarul instituţional” de la Bruxelles, cum îl numesc autorii "Circus Politicus". Un bazar care, conchid ei, “împiedică o apărare mai bună a intereselor cetăţenilor”. O concluzie care se alătură celei a lui Jürgen Habermas, într-un articol reluat de Presseurop.eu: deficitul democraţiei poate să ducă, după o primăvară arabă, la o primăvară europeană.
