Alegeți o limbă
Ajunsă la jumătatea parcursului său, preşedinţia spaniolă se derulează în calm şi discreţie, şi nu fără ceva decepţii. Guvernul lui José Luis Rodriguez Zapatero şi-a tentat şansa cu Barack Obama în vederea summit-ului bilateral UE-Statele Unite, care va avea loc în mai viitor, însă preşedintele american nu va veni cu această ocazie în Europa, mai mult din cauza unor motive de politică internă decât pentru că respinge pur şi simplu Uniunea Europeană. La fel, Catherine Ashton, şef al diplomaţiei europene, nu a fost prezentă la summit-ul cu Marocul, la începutul lunii martie, pentru a susţine unul dintre marile pariuri ale preşedinţiei spaniole. Nu va rămâne deci decât un singur summit important, cel cu America Latină, prevăzut pentru luna iunie, ca şi cel ceva mai siropos al Uniunii pentru Mediterana (UMP) ale cărui rezultate sunt deja nesigure din cauza blocajului permanent pe care îl reprezintă conflictul din Orientul Mijlociu. Preşedinţia spaniolă şi-a văzut atribuit un rol de cobai, imediat după reformele introduse de tratatul de la Lisabona şi de desemnarea lui Herman Van Rompuy şi a lui Catherine Ashton în noi posturi instituţionale, în căutarea unei conduceri a Europei. Acest rol părea totuşi, la început, o excelentă ocazie pentru Zapatero de a urca o nouă treaptă într-o acţiune internaţională în permanenţă timidă. Totuşi, amploarea crizei economice spaniole nu este o bază bună pentru a predica duhul sfânt în Europa. Puternicul procent de şomeri şi faptul că Spania rămâne totuşi, potrivit statisticilor, singura ţară în recesiune din zona euro nu sunt nici ele bune cărţi de vizită în faţa partenerilor europeni. În timpurile pe care le trăim şi în faţa unei astfel de "concurenţe", Europa are nevoie de o autoritate evidentă; or Zapatero a optat pentru discreţie şi a privilegiat probleme interne.
Spania este desemnată ca unul dintre "elevii proşti "ai acestei Europe măturate de criză în care, atunci când este nevoie să duci mâna la portofel, solidaritatea nu mai pare atât de evidentă. Dovadă, cruntele negocieri duse asupra salvării Greciei de pe marginea falimentului financiar. Şi aceasta în timp ce guvernul de la Madrid nu încetează să repete că Spania este departe de situaţia greacă. Iată în orice caz o ocazie excelentă pentru Zapatero, căci are un interes propriu, de a juca un rol crucial pentru a face astfel încât Europa să ajungă la o înţelegere şi să vină în ajutorul ţărilor în dificultate. Sergio Cebrián
