Economistul britanic John Maynard Keynes (1883-1946).

A devenit keynesianismul crimăgândit?

Irlanda va fi singura ţară care va supune Pactul fiscal unui vot popular. Dar ceea ce este cu adevărat în joc, denunţă editorialistul Fintan O’Toole, este ridicarea ideologiei neo-liberale la rangul de lege imuabilă.

Publicat pe 7 martie 2012 la 14:23
Economistul britanic John Maynard Keynes (1883-1946).

"…crima esenţială care le conţine în ea pe toate celelalte. Crimăgândit, aşa se numeşte."

George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru (Ed. Polirom, 2002)

La referendumul pe care îl vom avea, întrebarea este… ah, dar care este întrebarea?

Nu este, după cum [ministrul de Finanţe irlandez] Michael Noonan a afirmat greşit anul trecut, un referendum pentru a şti dacă Irlanda ar trebui sau nu să părăsească zona euro. (Ei nu ne pot da afară.) Nu este, după cum Taoiseach [primul ministru irlandez] a susţinut săptamâna trecută, făcând diverse variaţii, despre "redresare economică" sau "locuri de muncă" sau pentru a şti dacă "dorim să participăm la Comunitatea Europeană şi la euro şi zona euro de acum înainte".

Newsletter în limba română

Şi cu siguranţă nu este pentru a şti cum să stabilim un deficit structural de 0,5% – căci, dacă ar fi cazul, ar fi cel mai ciudat lucru supus vreodată unui vot public.

În realitate este vorba de crearea unui delict de crimăgândit ("thoughtcrime"). Un anumit fel de a gândi urmează să fie scos în afara legii. Nu este vorba despre nazism sau rasism sau o altă ideologie bazată pe ură. Este vorba, de fapt, de o concepţie care a reprezentat, timp de trei decenii după cel de-al Doilea Război Mondial, "bunul-simţ" dominant în materie de economie pentru multe din statele dezvoltate: filozofia lui John Maynard Keynes.

Acesta este cadrul intelectual al celor mai multe orientări politice europene de centru-stânga şi al democraţilor din coaliţia New Deal în Statele Unite. Şi urmează să fie interzis printr-un tratat internaţional, la fel precum traficul de persoane sau războiul chimic.

Un exemplu tipic

Prohibiţia keynesianismului după marea criză din 2007 este asemănătoare cu interzicerea vestelor antiglonţ ca reacţie la o împuşcare în masă. Irlanda este exemplul tipic. În concepţia lui Keynes, guvernele ar trebui să ia măsuri anti-ciclice, finanţându-se prin deficit bugetar pentru a stimula economiile vlăguite şi reducând cheltuielile pentru a domoli economiile înfierbântate.

Dar teza de bază a pactului fiscal este noţiunea necizelată că un guvern trebuie să fie precum o gospodărie, care cheltuieşte în stânga şi în dreapta în anii buni şi se pregăteşte pentru ce este mai rău în anii grei. Părerea sa asupra măsurilor economice de tip keynesian este: nici măcar să nu te gândeşti la aşa ceva. Măsurile fiscale anti-ciclice sunt "verboten" ("interzise", în germană).

Dar chiar în cazul în care filozofia lui Keynes ar fi greşită, este oare o idee bună să ridici o doctrină la modă la statutul de lege imuabilă? Este vorba de prostia unei ideologii care nu acceptă în niciun fel posibilitatea că ar putea să nu fie corectă. Este un oportunism ideologic cras, care foloseşte criza pentru a transforma o viziune părtinitoare a economiei într-o realitate concretă incontestabilă.

Dar tratatul fiscal nu vizează "realitatea concretă". El reflectă o opinie politică de dreapta care îmbracă un caracter de lege. "Deficitul structural" este o interpretare foarte contestată a unor informaţii complexe, iar încercarea de a-l transforma într-o noţiune legală este nebunească.

Ce este şi mai important, definirea unui nivel acceptabil sau nu de îndatorare publică poate fi dezbătută pe larg. Răspunsul depinde întotdeauna de factori precum creşterea economică, demografia sau stabilitatea politică.

Verdictul pieţelor

Japonia are un deficit public de 230% din PIB – aproape de patru ori mai mult decât limita zonei euro. Pieţele, al căror verdict trebuie să-l ascultăm precum slujba la biserică, nu par a se sinchisi prea mult: dobânda titlurilor de stat japoneze cu scadenţă la 10 ani este sub 1%. Ceea ce determină intrarea sau nu în criză sunt circumstanţele, nu nivelul absolut al datoriei.

Cu toate acestea, tratatul fiscal consideră că circumstanţele nu sunt relevante. Preia nişte reguli foarte arbitrare referitoare la datorie, le idolatrizează şi ne obligă să ne închinăm la ele. Pretinde că circumstanţele şi contextele nu există: un singur nivel al datoriei este valabil pentru toţi şi în toate ocaziile.

Nici măcar nu se străduieşte să demonstreze pertinenţa acestor limite precise pe care ţine să le respecte cu sfinţenie. Din consensul aproximativ al economiştilor reiese că un deficit public care depăşeşte cu 80% PIB-ul este defavorabil creşterii economice. Dar limita zonei euro este fixată la 60%, o cifră aleasă pur şi simplu pentru că arăta bine.

Ni se cere, cu alte cuvinte, să votăm pentru o acaparare ideologică de putere prost concepută, care încearcă să scoată în afara legii unul dintre aspectele dezbaterii referitoare la politica fiscală. Este o situaţie la fel de paradoxală precum "războiul pentru a pune capăt războaielor" – o dezbatere democratică pentru a scoate în afara legii dezbaterea democratică pe tema unui aspect fundamental al politicii, un vot pentru a limita semnificaţia votării.

Context

Îndoieli în privinţa datei referendumului şi a formulării

Guvernul irlandez mai trebuie încă să anunţe o dată exactă pentru referendumul despre pactul fiscal UE25. Deşi, iniţial, se aştepta să aibă loc în mai sau iunie, după anunţul premierului Enda Kenny de pe 28 februarie, cum că documentul de 10 pagini va fi supus unui vot popular, guvernul, scrie The Irish Times, este împărţit în această privinţă. Potrivit unor surse guvernamentale –

în timp ce ideea generală este să fie organizat mai degrabă mai devreme decât mai târziu, unii dintre miniştri au luat în considerare posibilitatea de a organiza referendumul după vacanţa de vară.

Unul dintre miniştri a declarat, sub protecţia anonimatului, pentru cotidianul din Dublin, că acest fapt –

ne-ar permite să aşteptăm şi să vedem deznodământul alegerilor prezidenţiale din Franţa, şi schimbarea, dacă va exista, în privinţa abordării Tratatului Fiscal.

Irish Independent scrie că, în timp ce formularea exactă a referendumului mai trebuie încă să fie stabilită, întrebarea pusă electoratului va fi “strict tehnică şi factuală”, spun surse guvernamentale, şi se va referi doar “la modificarea Constituţiei irlandeze pentru a permite statului ratificarea tratatului”. O eventuală întrebare de pe buletinul de vot nu se va referi, deci, la statutul de membru al zonei euro, aşa cum fusese sugerat de ministrul de Finanţe, Michael Noonan, în decembrie.

Potrivit celor mai recente două sondaje, o parte importantă a electoratului rămâne nedecisă în privinţa sprijinirii ratificării. Un sondaj al Sunday Business Post arată că 44% ar vota Da, 29% ar vota Nu, şi 26% sunt nedecişi. Un sondaj al Sunday Independent arată că 37% ar vota favorabil, 26% se opun şi 15% nu ştiu.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect