Alegeți o limbă
Încet, dar destul de sigur, ACTA se îndreaptă spre coşul de gunoi. Joi, Comisia de Comerţ Internaţional a Parlamentului European a recomandatadunării să respingă acordul comercial împotriva contrafacerii. Aceasta s-a aliniat astfel cu poziţiile celorlalte trei comisii (libertăţi civile şi dezvoltare, industrie, afaceri juridice), care se exprimaseră deja împotriva adoptării acestui tratat menit să rezolve la nivel internaţional toate problemele legate de proprietate intelectuală.
Comisarul Karel De Gucht, care a condus echipa de negociatori europeni ai acordului, va fi apărat acest text până la capăt, chiar şi ameninţând Parlamentul European cu o plângere la Curtea Europeană de Justiţie, şi de a-l repropune după următoarele alegeri europene din iunie 2014. Deputaţii europeni trebuie să voteze textul în sesiune plenară, pe 4 iulie, şi există motive puternice de a crede că ei vor urma recomandările comisiilor. Dacă îl resping, textul nu va putea intra în vigoare în UE, deşi 22 dintre cele 27 de state membre ale UE l-au semnat deja.
ACTA este controversat asupra formei - a fost negociat în secret în afara instanţelor multilaterale, între 2006 şi 2010, până când Wikileaks i-a dezvăluitexistenţa; nu poate fi nici modificat nici discutat, ci respins sau aprobat în întregime.
Dar este criticat şi asupra fondului: opacitate, neclarităţi care lasă câmp liber mai multor interpretări, inversarea sarcinii de a aduce dovezi asupra celor care îl încalcă şi ameninţări faţă de libertăţile fundamentale, de schimbul de cunoştinţe în cadrul brevetelor, şi de difuzarea informaţiilor pe Internet. Toate acestea au condus mai multe organizaţii civice să se ridice împotriva ACTA, să depună eforturi pentru a alerta deputaţii europeni şi să organizeze manifestaţii în mai multe ţări, la care au participat sute de mii de oameni.
Înfrângerea ACTA este simbolică la mai multe niveluri. În primul rând, ea marchează un punct de cotitură în jocul politic tradiţional din Bruxelles, unde multe texte sunt negociate între grupuri de interese şi politicieni. Majoritatea transversală liberali-verzi-stânga, care s-a conturat împotriva textului, susţinută de dreapta şi de conservatori, s-a dovedit sensibilă la protestele şi presiunile din partea societăţii civile, mai mult decât la cea a puternicilor grupuri de interese ale industriei culturale, farmaceutice sau agro-alimentare.
Apoi reprezintă o victorie a transparenţei, corolar al democraţiei, şi respingerea negocierilor secrete în grupuri mici. Arată de asemenea că există o opinie publică europeană, capabilă să se mobilizeze pe subiecte cruciale şi că instanţele menite să o reprezinte sunt în măsură să facă acest lucru. Şi, în sfârşit, reprezintă un pas în plus spre transformarea Internetului într-un sanctuar, un spaţiu universal de schimb, de împărţire şi de dialog, un bun esenţial unde utilizatorii sunt de asemenea garanţi.
